“Ma scuzati de deranj, s-ar putea sa fi lasat ceva sub cearceaful dumneavostra. Imi permiteti sa caut?”
“Ha?”
Atipise si acum o strange pielea arsa pe spate. Se intoarce greoi pe o parte uitand ca are sutienul desfacut ca sa nu-i ramana dungi. “Vocea” sta in soare si nu vede decat silueta. O slabanatura din alea dupa care se uita si Doru. Intoarce capul sa-i taie cheful de admirat fetiscane. Nu e langa ea. Fustangiul, iar sta cu ochii pe fesele si in decolteul chelneritei de la terasa. Se ridica greoi in capul oaselor si observa sutienul cazut. Isi acopera sanii; nici prea repede, nici prea incet. Poate mai atrage vreo privire, desi… Barbatii astia… Umbla cu limbile scoase dupa pustoaice cu scobitori in loc de picioare, scanduri la burta, dar cu pepenii umflati. Asta care a trezit-o nu pare asa dotata si are ochi mari, de caprioara. Nu ma duci tu, draguta. Stiu ce-ti poate fundul. Macar nu te fatai in fata lui barabata-miu. Se ridica gemand si pufaind. E mare si carnurile i se revarsa generos peste slipul mititel. Le zambeste afectat celor cateva tovarase de suferinta. Ea ce mai tine stindardul sus. Ele au abandonat lupta cumparandu-si costume de baie intregi. Gandul o reconforteaza. Se apleaca cu greu si trage cearceaful, dezvelind nisipul netezit de formele ei.
“Si ce ziceai c-ai lasat aici?”
“Amintirile.”
Scotoceste degraba si adu-le la suprafata, sa nu fie strivite, mai ales daca sunt frumoase. Si de este nevoie, cere ajutor camilelor din ghilda, ca cin’ sa fie mai pricepute la cautat urme de amintiri in nisip, daca nu ele?
am gasit cateva
eram la hotel apollo cand a jucat psg-ul cu steaua (pe 27 august). holul era plin de barbati care asteptau calificarea stelutei in CL dar nu a fost asa, a fost gol dupa gol gol gol gol pt PSG. toata zarva aia a fost ceva nou pt mine, eu pana atunci urmarisem meciurile pe tacute cu inima pana-n gat, fara galagie ca sa nu ii deconcertez pe jucatori. stateam pe plaja, tocmai citisem in prosport ca a murit fetita lui reghecampf si am facut un atac de panica, era cald si inima imi batea foarte foarte repede nu am putut citi decat titlul articolului de fapt, ce senzatie de sufocare pe caldura aia. si am gasit si terasa unde am mancat platite cu paine – din neatentie, din prea multa fericire – tocmai ce vorbisem la telefon cu barbatul cu care imparteam o pasiune. si ce bine ca nu au daramat minigolful ala unde am reusit o lovitura dificila din prima incercare. aveam 8 ani si un grup de scandinavi tot exersa lovitura aia si nimic asa ca mi-au facut semn sa incerc si eu. m-au aplaudat iar eu am fost mandra. eram mai mandra pe atunci, aveam orgolii si ambitii.
serile dansante de la calul balan + o cofetarie care acum e juicerie si care mi se parea o chestie ultra, o mare chestie faina care tine de viata la mare, nu de traiul la bucuresti + o alimentara unde se gaseau dulciuri mai bune si drumul pana la steaguri stii… nici atunci nu imi facea placere sa fac plaja
multumesc
[imi ingrijesc amintirile. am o gramada]
La mine e invers, au amintirile grija de mine. Tot timpul se gaseste cate una care sa ma traga usor de maneca sau sa ma loveasca cu sete
di
Pentru nimica toata.
socio
Tine o bere la indemana!
N-am trecut sa rascolesc amintirile, si doar sa va salut…
….ma insotesc precum cufarul bunicii ! In vremea ei , manusile erau pana la cot , palariile aveau voaleta , iar la gat odihnea un sirag de perle ! Acum odihnesc la mine . Toate in adiere de patchouli.
pin: de care preferi?
Acum n-am venit doar sa va salut, ci si sa-mi rascolesc amintirile…
Mi-a vazut cineva telecomanda?
Alex-S
Cum arata?
Cautare:
A vazut-o cineva pe Pin?
Alex_S
Cum arata?
Azi am trecut cautand gaura neagra…
Se aude ca ar fi inceput sa inghita tot felul de…
Zilele acestea m-am tot gândit la o teorie care să explice dispariţia lui pin de pe blog-uri. Nimic mai simplu şi mai firesc: dată fiind încălzirea globală de care se vorbeşte la tot pasul, pinguinul de iarnă a hotărât să o ia înaintea vremurilor grele ce-l aşteaptă şi a purces într-o călătorie spre ţările calde, să-şi bronzeze şi el alba apariţie şi să se adapteze mai repede schimbărilor ce vor urma.
Acum, de bună seamă, se rumeneşte pe undeva la soare, ori se bălăceşte în ape călduţe.
socio: Berea doar pentru setea ta. A mea se stampara cu sucuri.
Alex: Era una cu scoici crescute pe ea. In apa, langa dig. Sa ti-o aduc?
Pai se poate camelutz? Sa ma dai de gol? Cine o sa mai ia acum in serios o pinguilde care s-a dat cu schiurile pe nisip?
Pin: Bine-ai revenit!
Am retinut, cu prima ocazie se rezolva (tu cu sucul, eu cu berea sau o dam noi cumva la pace) 
Pin: Io nu te-am dat de gol. ;;) Am emis o teorie (bazată mai mult sau mai puţin pe realitate). Teorie pe care ai confirmat-o mai întâi cu postul cu ochi albaştri, apoi cu comentariul. Da’ cine zice că te-ai dat cu schiurile pe nisip? Eu mă gândeam că ai incercat niţel schi nautic … şi-mi povesteşti şi mie cum e şi dacă să îndrîznesc şi eu ori ba.
Până una alta, bine te-ai întors!
Camelutz:
Eeeee. Ai omis cunoasterea prealabila a locului meu de antrenament ca baza pentru emiterea teoriei.
Cand m-am pus cu schiurile pe apa, s-au dus baldabac la fund. Si mi s-au umplut si claparii cu apa, fapt ce a ingreunat iesirea la mal. M-am multumit pana la urma cu schiatul pe nisip.
Iar de intors abia acum m-am intors. Dar merci de urari.
Da’ numai io şi cu tine ştiam că ştiu locul de antrenament. Restul lumii nu ştia şi puteau cu toţii să creadă în teoria mea. Aşa ceva …. !