Ca v-o fi citit sau nu cineva. Azi e ziua internationala a voastra si aveam de gand sa scriu despre una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit in ultima vreme. Trebuia sa stiu eu mai bine, doar ma pricep un pic la socoteli si la potriveala lor.
Asa ca deocamdata zic doar sa traiti si sa ne imbogatiti mai departe vietile!
Si nu ma supar daca primesc aici recomandari de carti frumoase.
carti frumoase nu stiu
. m-am impotmolit la wisdom of crowds, de cand nu mai merg cu trenu’, mai am un pic da’ n-am reusit s-o termin. pe lista urmeaza briefer history of time, innumeracy si pi-ul tau 
, dar nu stiu inca in ce ordine sau daca nu cumva va fi o intrare noua si spectaculoasa in rand. sau daca nu cumva nelectura se va prelungi o vreme, ca am altele in cap si nu prididesc. poate ar trebui sa citesc din nou un pic inainte de fiecare culcare, da’ uite ca e deja ora 1. hmmm. de maine incolo. poate 
.
Vikingii
ca sa fac legatura si cu postul precedent, acea fata a Moscovei o poti vedea in cartea Anei Politkovskaya, “Rusia lui Putin”. Probabil ca filmul in cauza de acolo se inspira.
O carte infiorator de adevarata.
Filmul in cauza sigur nu de acolo de inspira. Asta pentru ca in afara numelui cartierului, nu exista vreo legatura cu Rusia. Cartierul asta, Moscou, e in Gent, Belgia.
Multumesc de recomandare.
Multumesc si tie, dar…
Spune si tu un autor, ca doar asa, cu un titlu atat de scurt, e greu sa dau de ea.
Mai stii cum spuneai ca nu-ti place sa astepti? In rucsacul ala rosu de la mine din spate, e intotdeauna o carte. La orice asteptare o scot si mai citesc un pic. Tare bine prinde. Si ar trebui sa mergi iar cu trenul. Nu poluezi si in plus tii si banii in buzunar, ca nu mai tre’ sa-i dai pe toate radarele ce-ti ies in cale.
a, pai si la mine in rucsac e mereu o carte
. doar ca nu-mi place sa astept nici… trenu’ 
. in plus, putine lucruri se compara cu libertatea pe 2 roti. chiar ingradita de politai si radare.
. cand vin ploile, vom executa 
.
dar – prea multa carcoteala, de fapt inteleg ce zici
Vikingii, Frans G. Bengtsson
ha ha ha nostim! trenuri si carti – doua lucruri despre care am scris ieri si azi…
Da, trenurile si cartile se impaca foarte bine. Propun infiintarea unui vagon biblioteca la fiecare tren.
ISO 9001!
In afara de Standarde mai exista si alte carti???
Raman un fan al Dunelor lui Herbert. Chiar m-am gandit sa o recitesc, de data asta in engleza. Poate doar Fundatia lui Asimov sa ma mai fi fascinat, dar nu m-a miscat la fel de mult…
Seara asta l-am ascultat de Dinu Lipatti, asa ca va las putin cu el…
heeei, multam pentru linkulipatti! nu cred ca mi-am luat timp vreodata sa-l ascult. tare.
judge
Azi am citit si scrierile tale. Pentru cei ce vor mai multe amanunte despre cartea cu vikingi, acilea sunt.
O alta recomandare tot pentru ziua cartilor, ne-a facut windy. Presimt ca e pe placul multora.
Si ca sa-i raspund lui judge la intrebarea lui cu cartile copilariei: am inceput cititul de la Cuore (fratele meu de la Toate panzele sus, sora de la Heidi). Apoi am devorat carti. Cam toate cele mentionate la scrierea judelui. Exceptia e chiar cartea cu vikingii. Am mai citit in schimb alte cateva.
Unsprezece. Oh, si ce mi-am mai dorit sa joc fotbal apoi. Am reusit in timpul liceului.
Cartile lui Ioan Dan. Citindu-le m-am hotarat ca atunci cand cresc mare sa ma fac Costache Caravana. De fapt Cae Indru, dar acum, privind inapoi, realizez ca aveam gusturi fade.
Fetita de pe Terra. Pe care am citit-o dupa ce ma antrenasem deja cu povestile din colectia de povestiri SF. Tot ce avea tata din studentie, inclusiv sf-urile comuniste.
Dar fetita de pe Terra a ramas la mine in cap ca fiind altfel. Cu totul altfel. Un pic si datorita ei am devenit cititoare asidua de sf. Unde sus in varf sta Ender.
Grozav pianist. One of the best. Ever.
hello all !
. Mai tarziu m-am cumintit si am citit tot ce era literatura ceruta la un liceu umanist, cu mare placere .Cred ca toate se trag de la meseria tatalui meu , (ziarist ) si faptului ca ma impiedicam printre picioarele scriitorilor de atunci, cand mergeam cu tata la Casa Scanteii. Am stat pe genunchii lui Arghezi, si-l flatam recitindu-i Zdreanta ; Drumes mi-a semnat Invitatie la vals , Cismigiu&co… pe Nichita il uram cand il vedeam la Mogosoaia , unde doar beat ii iesea ” foaie verde de albastru, ma doare un cal maiastru” . L-am apreciat cand n-a mai fost 
:)
btw, am calatorit cu Covorul fermecat mai mult de 1001 de nopti, iar Legendele Olimpului , m-au dus spre cartile acelea rasboinice . tztztzt
” Carte frumoasa, cinste cui te-a scris !”
in marea taina a cititului am evoluat cam asa : Fetita cu parul albastru , Buratino , Zdreanta (clasa a 4 a); Omul invizibil , Edmondo de Amicis , Cuore ; Jack London, Colt alb , Balzac, Dumas ( clasa 5-6 ) Prin clasa a 7a ( precis , caci “studiam ” cu romanul sub cartea de scoala, pana m-a descoperit tata) Port Arthur , Pearl Harbor, Batalia de la Midway , dupa care am decretat ca sunt cele mai fascinante carti si am ” devenit” rasboinica
Mai tarziu , pe la sfarsitul liceului , am descoperit casa lui Nichifor Crainic ( prieten cu tata si vecin ) care mi-a permis sa-i citesc cartile. ( in mare secret) Camera in care locuia avea peretii acoperiti cu carti . De atunci am dat cu nasul…in literatura interzisa , si am inteles multe ..:( Crescusem !!!
Acum m-amus…cu carti umoristice
Lifeisgood !!!
xxx,J. scuse pentru exces ! dar imi plac ” basmele ”
xxx ,j.
wow!
wind, ce copilarie norocoasa ai avut!
Cismigiu & co – asta mi-a placut tare mult, la vremea ei… si Colt Alb – oare cum am putut sa-l uit? si atatea si atatea…
Judge !
cand bagai fierul de calcat in priza si te asteptai sa-i auzi….limba de lemn… nu aveai alt refugiu decat in carti si-n LP urile cu musica classica! asta noroc
windy
Sa-ti spun cu cata ardoare te invidiez? Chiar daca am si eu destule motive sa fiu invidiata.
Norocoaso!
all
Realizati si voi ca si mine ce bogati suntem? Avem o avere de povesti.
pin
esti grozava!
Stiam eu ca ai tinere de minte mai buna decât mine.
Chiar am inceput cu Heidi?
Da’ Zânele din Valea Cerbului cui le-ai lasăt?
Şi de Lully-boy îţi mai aduci aminte?
camelutz
Nu stiu de ce, povestile simple s-au estompat la umbra Povestii cu un hobbit. Am iubit-o pentru ca a fost asa lunga si de atunci am stiut ca asa-s povestile cele mai adevarate, lungi!
De colectia romanului de dragoste am tot cumpanit daca sa pomenesc sau nu. Eram prea necoapta cred cand am citit-o. Sau sa fie posibil ca in nici una din cartile alea sa nu se faca dragoste?
De-aia am sarit si peste Lully-boy. Ar fi interesant s-o citesc acum, cred.
Si da, cu Heidi ai inceput. Am tinut minte special pentru ca a fost prima.
hmmm, invidia e cel mai sincer sentiment
:)
minte-ma frumos
xxx, j.