Dianei i-au spart hotii casa. Nu acum, ci cu cateva Craciunuri in urma, dar eu abia acum am aflat. Un email cu miresme ghiduse, trimis unei intregi liste. O urare neobisnuita pentru anul nou ce mi-a starnit un chicotit, o despartire somnoroasa, iar intre ele mesaje pentru unii-altii, ce au inghiontit invidia dormitanda din mine. Nimic adresat doar mie.
Mesajele, ca niste note roz scrise pe inimioare de turta dulce, intredeschid usa spre conversatiile private ale Dianei cu prietenii ei virtuali. Casual talk, remarci aruncate la plecare peste umar, fleacuri promise cu solemnitate fermecatoare de copil cu ochii mari, toate cuprinse in vesmantul unei frivolitati aparente. Flash-uri ce dezvaluie o frantura de mister, trezesc curiozitatea si apoi Diana inchide usa clipind nevinovat din gene si lasand povestile neterminate.
Dar sa revin la hoti. Intr-unul din instantanee, Diana il bate compatimitor pe mana pe prietenul trecut cel mai recent prin aceasta situatie nefericita. Nu e singur. Uite si un VIP a patit la fel. Si Diana de altfel. Acum cateva Craciunuri si i-au mancat bomboanele pe care trebuia sa le puna in pom, va vine sa credeti?
Brusc ii invidiez. Mie nu mi-au calcat hotii casa si raman exclusa din grupul eterogen adus la un loc de cuvintele Dianei. Loviti de acelasi nenoroc se strang solidari intr-o poveste cu miros de brad, prajituri puse la copt si scortisoara, pe care eu o pot urmari doar de afara, cu nasul lipit de geam. Jinduind sa fiu inauntru. De Craciunul asta am uitat sa cumpar bomboane, dar hotilor, la anul promit sa nu mai uit. Veniti si pe la mine?
Blog cu mere coapte 