Romantism desuet

Impartita intre uriasa biblioteca a tatalui meu si filmele gen telecinemateca in alb-negru pe care aveam un talent incontestabil de a nu le rata indiferent de ziua si ora la care le programa tvr1, ideea mea despre dragoste, barbatul ideal si romantism s-a infiripat oarecum fara vreo tangenta cu realitatea plina de hormoni a colegilor de facultate/serviciu/timp liber in mijlocul carora viata m-a azvarlit fara mila in clipa in care la 18 ani am decis sa-mi proclam o relativa independenta si am ales sa studiez in alt oras decat cel in care copilarisem.

Si cum aceasta decizie a insemnat simultan si schimbarea bibliotecii curente, precum si renuntarea la binefacerile aduse de tubul catodic, nu-i de mirare ca m-a nedumerit disparitia brusca a iubirii ca-n povesti. Sperand la fiecare colt de strada sa dau nas in nas cu ea, am continuat neistovita s-o caut. Fara succes insa. Pana ieri, cand rapusa de o gripa rebela, am luat un film descarcat legal (din motive de expirare a copyright-ului) de pe net.

Un western, sugestiv intitulat „Ingerul si omul rau”. Mai intai apare omul rau. Pe cal, ranit, frumos cu ochii lui albastri. Sau na, asa mi-am imaginat din griul deschis al imaginii in alb si negru. Apoi apare fata, trimisa de tatal ei sa-l ajute pe bietul om rau. Si cand se apropie si-i desluseste trasaturile sub palaria de pistolar trasa pe ochi, camera ramane pe chipul ei profilat pe cerul cu doi-trei nori de vreme buna si privirea i se pierde si atunci stim ca desi are parul negru, ea e ingerul. Ochii ei sunt tot albastri.

Din momentul acesta am fost cucerita si filmul nu m-a dezamagit nici macar o clipa. Ea il ingrijeste cu devotament. El aiureaza si povesteste despre toate femeile usoare (hm, sa zic mai bine de saloon?) care-i indulcisera viata. Dragostea ei rezista acestei dificile probe si cand se face el bine se arata dispusa sa-l urmeze pana la capatul lumii. El e un gentleman si nu profita de oferta, ba chiar accepta sa nu mai ia drumul crimei. Cand o saruta viorile trec din piano in forte, apoi el are o ratacire de moment, dar remuscarile il macina si revine spasit la ea. Discutia lamuritoare are loc in cotetul cu pui, unde in momentul in care ea trebuie sa-si invinga timiditatea si sa-i spuna ce are pe suflet, vantul incepe sa-i bata si parul ondulandu-i-se pe umeri si rochia pana-n pamant, ce-i pune in evidenta mijlocelul tras prin inel. Si cand ravasita nu-si mai poate tine sentimentele in frau si incepe sa turuie, el o trage la el si ii inchide gura cu o sarutare focoasa. Si se face om bun.

Offfff! Doar pentru ca lumea nu mai stie sa faca astazi asa filme, nu inseamna ca iubirea romantica a disparut. Si un John Wayne tinerel cum nu-mi amintesc sa-l mai fi vazut vreodata imi va aduce aminte de acum inainte de asta de cate ori voi fi in pericol sa uit.

6 Responses to “Romantism desuet”


  1. 1 timidus essensis Martie 28, 2008 la 10:00 pm

    bună seara,
    la polul opus, am văzut întâmplător un film incredibil de slab aseară, „terminal velocity”, cu „romantismul” pus în scenă cu o stângăcie ieşită din comun, dar… poate tocmai de aceea, a atins o coardă. senzaţia de stângăcie ieşită din comun e, culmea, la fel de familiară ca „viorile care trec în forte”.

  2. 2 pinguilde Aprilie 1, 2008 la 3:37 pm

    Na, asa-mi trebuie daca am deselectat anuntarea pe email a noilor comentarii. Abia azi am observat ca ai trecut pe aici. Atrasa de „stangacia iesita din comun” am facut click pe nume si m-am trezit la articolul cu „se-ntampla o singura data” care spune despre cum mai degraba nu se-ntampla niciodata. Sa o iau ca pe o incercare timida😉 de trezire a mea la realitate?🙂

  3. 3 timidus essensis Aprilie 1, 2008 la 11:07 pm

    nu🙂.

    dimpotriva. pai nu zisei ca „in timpul desfasurarii fenomenului, toate baladele lesinate scrise de looseri au temei”?😉 aici as adauga si filmele romantice, tot ce tine de „romantismul desuet”, caruia i se descopera sensuri fundamentale.

    mai ziceam doar ca, daca e sa se „strice” acea singura data, „cauti toata viata apoi, si nu mai gasesti niciodata”. sau cel putin, in acest moment asa pare.

  4. 4 timidus essensis Aprilie 1, 2008 la 11:41 pm

    p.s. despre „stangacii iesite din comun”, ele de obicei se gasesc prin episoade🙂

  5. 5 pinguilde Aprilie 4, 2008 la 4:02 pm

    Am amanat atata raspunsul ca trebuia sa ma si documentez prin recitire.🙂

    Pai sa vedem. Tu zici ca eu sunt in timpul, din moment ce m-a topit filmul. Apoi tu pari deja in faza cautarii degeaba pentru toata viata. Ca daca o stii, tre’ sa fi trecut prin ea, nu? Si atunci, eu ce sa inteleg? Ca a imbarbatare nu prea suna. Mai mult a ultimatum. „Fata hăi, stai colo in dragostea ta, ca daca o lasi, alta nu mai gasesti!” Asa?😉

    Cat despre episoade, le-am pus teanc pe birou de la cel mai vechi incoace si le-oi rasfoi pe rand.🙂

  6. 6 timidus essensis Aprilie 6, 2008 la 9:15 pm

    daca esti „in timpul” sau nu, doar tu poti sti🙂. dar nu e obligatoriu – odata ce aceste lucruri au capatat sens, nu si-l mai pierd. si pe mine m-a topit filmul, chiar daca sunt in faza „cealalta”🙂.
    cat despre indemn, nu-mi permit. „tertii” sunt buni ca sounding board, dar imixtiunea chiar si sub forma de indemn e periculoasa.
    dar faptul ca te-a topit filmul e un semn bun🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: