Ouale pe care nu le voi inrosi sau despre avantajul unei minti inguste

Era anul trecut pe la sfarsitul lui martie cand ajungand noi acasa la pranz si deschizand cutia de posta am gasit un pumn de muschi in ea. Fusese o iarna urata – calda si fara pic de zapada, iar primavara se anunta caniculara de-a dreptul. Consecinta neplacuta pentru noi: iarba verde ce daduse navala in gradina si se lungea a mustrare pe zi ce trecea. „Shit” sau ceva asemanator, zise colegul meu de camera, asociind muschiul cu un apropo subtil al proprietarului de a ne indeplini obligatiile contractuale. Eu, ca o adevarata lady, nu folosesc astfel de expresii nici macar in gand. Si tot ca o adevarata lady, m-am eschivat si de la tunsul ierbii.

Cu constiinta impacata, ba chiar si un pic mandri ca nu ni se mai poate reprosa nimic, am redeschis cutia a doua zi. Nu numai pumnul de muschi pe care-l aruncasem in ziua precedenta ne astepta inauntru. Ci inca vreo doi, sa fie. Nedumerire, brainstorming, discutii cu vecinul de la parter, iluminare aducatoare de incantare. La mijloc nu era mana de om, ci cioc de pasare.

Asa ne-am trezit implicati in viata palpitanta, nelipsita de pericole si plina de invataminte a unei familii de… Ei, asta nu stiu sa va spun. Cunostintele mele de ornitologie sunt limitate la vrabii, rate salbatice si cateva pasari domestice. Ce pot spune e ca sunt mici-mici, juma’ de vrabii sau pe-acolo, negre taciune pe spate si pe cap, galbene pe piept, iar cozile subtirele si lungi se cearta intepate cu cei carora le intorc spatele. Orice ar fi ele, nu este deloc usor sa fii ceea ce sunt ele.

La momentul sortit, cutia s-a umplut de pui golasi si induiosatori in uratenia lor: claie peste gramada, pititi intre calti sau ridicand cate un gat lung si flamand, terminat intr-un cioc larg deschis, mai mare decat capul (si luati aminte, aceasta nu este o exagerare). Cu aceasta ocazie, noi am facut cunostinta cu toti vecinii de neam pisicesc. Ca din intamplare, se intalneau la cate o barfa sub cutie sau pe scocul acoperisului. Ori pur si simplu se tolaneau la soare cu nerusinare pe masina noastra. Mama-pasare si tata-pasaroi erau atunci deconspirati de ciripitul alarmat prin copacii din apropiere.

Dar daca pisicile nu si-au aratat pana la urma ghearele, nu acelasi lucru se poate spune despre unul dintre postasi. Am lipit mai intai chiar sub fanta pentru scrisori un anunt mare si politicos: Atentie, cuib de pasarele, va rugam lasati posta pe cutie! In germana, dar cred ca n-am nimerit limba potrivita. Am inlocuit anuntul. Nici imaginile sugestive cu mama-pasare si puisorii dragalasi in cuib, sau cu ziarul facut sul deasupra cutiei de posta nu i-au stramutat postasului hotararea de a indesa toate reclamele inauntru. Unul din pui a fost prins sub ele, restul familiei si-a luat zborul spre locuri mai primitoare.

A trecut un an si punctual muschiul s-a prezentat in cutia noastra de posta la sfarsitul lui martie. A crescut frumos si s-a acoperit de ceva lana si cateva fire de blanita de iepure. Cu mult zel, am pornit campania de combatere a daunatorilor. Anuntul retiparit plus un carton argintiu care reduce fanta la mai putin de jumatate. Au urmat multe zile in care nu s-a mai intamplat nimic. Culcusul a ramas in acelasi stadiu, locatarii nu si-au mai facut simtita prezenta. Fanta parea cam prea mica, am decupat o intrare usor mai larga. Nici o schimbare. M-am perpelit impartita intre tristetea ca ne-am gonit subchiriasii si consolarea ca poate au gasit un cuib mai sigur.

Alaltaieri seara am ajuns acasa spre miezul noptii. Am aruncat o privire la posta si surpriza: doi ochi speriati atintiti din mijlocul unui ghemotoc cu pene. Cu mare grija am deschis usita si ieri la pranz. Nimeni in cuib, dar pe fund, cam ascunse si ingramadite unul in altul, niste oua mititele. Eu n-am vazut decat doua, aparatul foto insa, cu mintea lui un pic mai ingusta decat a mea, mi-a aratat sapte:

Stire de ultima ora: Cu aceeasi grija mare am deschis si azi usita. Intunericul m-a facut sa-mi bag nasul inauntru. Si-am sarit cat colo, trantind usa si strigand de m-a auzit tot satul, dupa ce cineva s-a infoiat suparata si s-a burzuluit la mine.

15 Responses to “Ouale pe care nu le voi inrosi sau despre avantajul unei minti inguste”


  1. 1 ciocolatacupiper Aprilie 24, 2008 la 1:12 am

    cuibul nostru roz e si anul asta de-a dreptul ignorat. in schimb, deasupra ferestrei dormitorului meu,numai deasupra celui al meu!, de parca n-ar mai fi si alte dormitoare’n casa asta, si-a facut cuib o familie de vrabiute certarete, hiperactive si insomniace. sau (si) gospodine, nu stiu, ca la 5-6 dimineata, cind incep ele s ase agite, nu-s in stare sa trag concluzii hotaritoare.

  2. 2 explorish Aprilie 24, 2008 la 8:51 am

    😀
    foarte frumos.
    nu sunt convins ca de minte ingusta era vorba sau de faptul ca ochii tai nu sunt (inca) dotati cu blitz. dar nu e asa important pentru subiect. important e sa intre parintii dar nu ziarele. asteptam episoadele (a)viatoare.

  3. 3 pinguilde Aprilie 24, 2008 la 10:11 am

    ciococupiper: Asa si vecinii noi de la parter. Au pus in gradina o casuta speciala, care sta goala. Sigur n-are ceva ce are cutia de posta. Care e la geamul lor.😛

    explorish: Minte ingusta sigur, ca a mea nu intra in cutie. Ce, a ta intra?😯

  4. 4 explorish Aprilie 24, 2008 la 10:47 am

    a mea intra prin locuri mult mai inguste… care are avantaje si dezavantaje.

  5. 5 diana Aprilie 25, 2008 la 8:52 am

    intr-unul din fostele apartamente in care am locuit am avut ca vecine de balcon mai multe familii de randunici. 5 cuiburi🙂 galagioase

  6. 6 pinguilde Aprilie 25, 2008 la 9:22 pm

    Va cer cu toata seriozitatea ajutorul. Turcul nu pricepe si e capos. Azi a indesat cu satisfactie gunoaie pe fanta aia cat e ea de mica. Trezindu-se cu ele in cap, mama si-a abandonat ouale si a fugit la adapost. Nu s-a intamplat nici un dezastru sper. Dar nu stiu cum sa-l opresc. Ajutor!

  7. 7 windwhisperer Aprilie 26, 2008 la 3:41 am

    🙂🙂 Mama puiutilor:):) planteaza o cutie postala linga🙂
    poate asa pricepe turcu’🙂
    La noi , anul acesta ..” blue jay” si-a facut cuibul pe o scara sub deck…. nu pe balustrada care-i highway ul veveritelor :):)
    j

  8. 8 diana Aprilie 28, 2008 la 12:48 am

    J ai poze cu blue jay?

  9. 9 pinguilde Aprilie 28, 2008 la 6:14 pm

    windy: As incerca, dar mi-e ca turcu’ le va umple pe toate trei. Te pui cu el? Cutia noastra si a vecinilor e una si aceeasi, despartita la mijloc printr-un perete metalic. Si cred ca si daca am lua una dubla, el tot le-ar umple pe toate. Incercam sa dam de firma care l-a angajat sa le explicam lor ce si cum si sa-i spuna sa se uite. :sigh:
    Si cum adica? Blue jay face oua albastre ca in poza?

    di: Scuze, am recuperat mesajul tau de la body-guardul meu de spam. Care era si foarte incantat de isprava lui. Mi se lauda ca uite ce m-a protejat el. Offf, nu mai gasesti body-guarzi de nadejde in ziua de azi.

  10. 10 windwhisperer Aprilie 28, 2008 la 8:50 pm

    @ salut Pin🙂 asa se pare !
    @Diana, nu reusesc sa pozez blue jay or cardinals..sunt extrem de speriosi , fug, zboare, imediat ce vad o miscare:( Vin la feeder, dar obraznicaturile de vrabii si orioles nu lasa pe nimeni iar ei sa multumesc sa culeaga ce cade de la ele !
    tc, J.

  11. 11 explorish Mai 5, 2008 la 3:42 pm

    nu degeaba ziceau parintii: „nu-ntelegi, esti turc?!??”
    lupta cu spammerii de cutii postale e la fel de grea ca cea cu spammerii virtuali😦. dar daca vorbesti cu vecinii sa puneti alta cutie si s-o mutati pe asta in alta parte?

  12. 12 pinguilde Mai 5, 2008 la 4:56 pm

    explorish: Nu stiu, poate nu-i turc, eu din cauza parintilor i-am zis turc.😉
    Si acum serios, crezi ca daca mutam cutia o mai gasesc parintii? Mama zboara de pe oua de cate ori ii pune gunoaie in cap; pana acum a fost doar o data pe saptamana. Banuiesc ca va zbura si daca o mutam. Complicat sa fii parinte.🙂

  13. 13 explorish Mai 5, 2008 la 10:59 pm

    pai nu s-o mutati in padure, ci doar un metru mai incolo. si eventual s-o camuflati😀

  14. 14 O@n@_3339 Martie 23, 2013 la 9:01 am

    Daca vrei sa afli ce sunt acele pasarele, sunt pitigoi. La mine in curte sunt o multime. Sunt rotunjori, mici, iar pe burta au o nuanta de galben, cu o foarte mica tenta de verzui. Aproape de cioc au putin alb, iar capul lor este negru. Pe spate au o nuanta de verde inchis( kaki ) ,iar aripile sunt gri-albastrii sau negricioase. I-am recunoscut dupa descrierea facuta de tine si dupa cuibul din poza.
    Sunt foarte foarte foarte pasionata de pasari, mai ales acestea mici si dragalase…!🙂

  15. 15 O@n@_3339 Martie 23, 2013 la 9:17 am

    Daca vrei, poti sa pui alta cutie, daca vrei , improvizata, daca nu, normala, unde sa iti puna scrisorile si alte chestii de astea, iar pe cea cu pasarelele sa pui ceva pe care sa scrie: Atentie! Nu folositi cutia! Avem pasarelecare cuibaresc aici! Daca il mai prinzi pe postas pe acolo, zii lui despre ce-i vorba in fata! Daca nu intelege, anunta politia =)) =))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: