Geneza

Ea era frumoasa. Mai frumoasa decat Florentina Mosora in Dragoste la zero grade. Rolul ii fusese de altfel propus, dar un spirit civic incruntat si exagerat de autoritar pusese piciorul in prag si zisese: Nu, tu te vei duce in cel mai uitat sat din tara asta si vei lumina mintile copiilor ce abia asteapta sa rezolve ecuatii de gradul 2 si sa calculeze limite de functii. Intre timp rozul din vederea cu viata la tara se estompase suficient ca sa depuna o cerere de transfer la Inspectoratul Scolar de Raion si asa ajunsese in micul targ provincial.

El nu era frumos. Nici chiar atat de urat pe cat isi imagina cativa ani mai tarziu una dintre fiice in vreme ce se mosmondea cu legatul sireturilor de la ghete pe taburetul din hol. Dar categoric nu era un Alain Delon. Si mai era si prea timid. Proaspat inginer repartizat la fabrica, ce poate nu era singura din oras, dar era atat de mare ca doar ea merita sa fie Fabrica. Se indragostise de ochii ei verzi si codati de cand o zarise prima oara pe strada. Indragosteala in toata regula: cu urechi rosii si fierbinti, cu ochi holbati gata gata sa sara din orbite si s-o ia sprintari pe urmele ei, cu limba rigida si incapabila sa articuleze ceva, cu picioare muiate, cu pierderea oricarui simt al realitatii. N-a avut cine sa-i spuna vezi ca nu-i de nasul tau. Era in extaz la seratele dansante cand ea topaia vesela si cocheta, mai ales ca parea sa-si favorizeze admiratorii in mod egal.

Cum-necum s-a trezit printre vizitatorii ei regulati. De fiecare data aparea cu cate un buchet de flori cu cozile maltratate de prea multe emotii. Isi aprindea o tigara la coltul blocului, lungea drumul prin fata celorlalte scari si apoi pana sa sune isi facea curaj tragand ultimele fumuri. De data asta ea era la fereastra aranjand perdeaua si in panica, el baga repede tigara aprinsa in buzunar. Cand il intrebase daca fumeaza, el daduse haotic din cap, iar ea, alungand energic cu mana fumul celorlalti, hotarase ca nu.

Acum statea crispat ca de obicei pe marginea singurei rapiri din serai ce nu atarna pe pereti, ci trona pe post de cuvertura deasupra patului. Se simtea mic, slab si nelalocul lui, iar aerul impersonal si batranesc al camarutei inchiriate cu tot cu mobila nu-i dadea ghiont sa se relaxeze. Ea se invartea dezinvolta povestind in timp ce punea prajiturele pe o farfurie. Si chiar la momentul cel mai temut, cand trebuia sa se ridice sa ia o prajitura, cand infailibil picioarele intrau in greva de indata ce ajungea langa el, mirosind a proaspat si a fata, un soricel o zbughi din coltul camerei direct pe pat. Picioarele lui uitara atunci si de greva si de ea si de prajituri si vioaie il propulsara pe masa din mijlocul camerei.

Ea lua calma o matura si incepu sa altoiasca temeinic soricelul nepoftit. Apoi il privi de jos in sus pe barbatul ce sarea ingrozit de pe un picior pe celalalt agatandu-se de lustra ca de obiectul ce l-ar putea scapa de asa mare teroare. Ofta dezarmata. Fara o mana de femeie, ce s-ar alege de el bietul in lumea asta nemiloasa? Si cum in lunile urmatoare el incepu sa-i scrie lungi scrisorele de suflet, pline de greseli gramaticale pe care i le corecta fericita cu pixul rosu, decizia ei ramase definitiva.

Asa am aparut eu pe lume.

17 Responses to “Geneza”


  1. 1 explorish Aprilie 26, 2008 la 10:52 pm

    mi-a adus aminte de filmele „cu shantier”, cu inginerul si invatatoarea, gheorghe cozorici, mirabela dauer, un petic de cer. doar ca mai nostim.
    baftos tac’tu’ ;P
    sarbatori fericite!

  2. 2 ciocolatacupiper Aprilie 28, 2008 la 12:17 pm

    :))

    pe unii i-a adus barza
    pe tine, soricelul

  3. 3 pinguilde Aprilie 28, 2008 la 6:20 pm

    explorish: Da, asa zic si eu. Categoric ai mei se uitasera la prea multe filme de santier.😛

    Cat despre bafta, na ja, si el ca tine. A crezut ca e suficient ca nevasta sa fie frumoasa si sa aiba grija de familie.🙄
    Noi copiii am fost norocosii din poveste de fapt.🙂

  4. 4 pinguilde Aprilie 28, 2008 la 6:23 pm

    ciococupiper: Da, si cat mi-am dorit sa fi fost si eu un copil normal, ca toti ceilalti, adus de barza. In vreme ce ei au zburat frumos si au avut lumea asternuta la picioare, eu am fost tarata prin pereti de case si prin galerii inguste subpamantene. Brrr! Nici nu mai vreau sa-mi amintesc.😉

  5. 5 Alex_S Aprilie 30, 2008 la 4:26 am

    Ce ti-e cu copiii astia… ia uite ce ajung sa scrie despre tine…😀

  6. 6 pinguilde Mai 4, 2008 la 8:33 pm

    Alex: Daca te ia gura pe dinainte cand le arati poze…😉

  7. 7 explorish Mai 5, 2008 la 3:38 pm

    mmmm…. n-am inteles egzact ce ai vrut sa zici. da’ nu stiu daca e bine sa intreb.

  8. 8 pinguilde Mai 5, 2008 la 5:01 pm

    explorish: Nimic rusinos. Uita-te la mine, sunt pinguin serios. Atata doar ca n-as fi avut de unde sa stiu povestea daca parintii nu mi-ar fi spus cum sta treaba cu soricelul. Eu doar am dus vorba mai departe.🙂 (cu aura si aripioare)

  9. 9 pinguilde Mai 5, 2008 la 5:03 pm

    explorish: Sau te refereai la calitatile nevestei? Hint: De exemplu in cazul tau, ar trebui sa se impace bine si cu BM, cel mai bun prieten al tau.😉

  10. 11 Alex Smart Mai 9, 2008 la 4:45 pm

    Cat de frumos…..
    De-abia astept sa-mi bat la cap parintii sa-mi descrie EXACT cum s-au hotarat ei, dar ma indoiesc ca povestea e la fel de frumoasa ca aceasta🙂

  11. 12 pinguilde Mai 9, 2008 la 5:23 pm

    Alex: Intr-o zi in care sunteti liberi si tu si ei, te apuci sa rasfoiesti albumele vechi de poze in fata lor. Sau scoti pozele din cutia de pantofi. Nu stiu unde le tineti voi.😉 Toti oamenii nostalgici sunt dornici sa-si retraiasca amintirile povestindu-le si toate povestile de dragoste sunt frumoase.

  12. 13 camelguilde Iulie 30, 2008 la 1:44 pm

    Ce frumos!

    Mai ales ca mai stiu eu pe cineva care a aparut tot asa pe lume si, oricat de curajoasa vrea sa para, tot in mijlocul mesei ajunge cand apare soricelul, ca deh! e fata lui tata.

  13. 14 pinguilde Iulie 30, 2008 la 3:13 pm

    camelutz
    Diferenta e ca fata lui tata de care zici tu ajunge pe masa cu tot cu maturoiul. Ca e si fata mamei.😉

  14. 15 aspida Iulie 30, 2009 la 6:04 pm

    Fain…
    zici: «Toti oamenii nostalgici sunt dornici sa-si retraiasca amintirile povestindu-le si toate povestile de dragoste sunt frumoase.»
    Chiar crezi asta? Când am citit primele cuvinte ale frazei tale, ma asteptam sa faci referire la albumul cu poze vechi si îngalbenite…
    Eu cred ca toti oamenii devin, la un moment dat, nostalgici… dar nu stiu cât de dornici sa-si nareze povestile de dragoste… eu, una, n-as putea spune cum a decurs faza anterioara casatoriei…😦

  15. 16 pinguilde Iulie 30, 2009 la 6:25 pm

    aspi
    S-ar putea sa lipseasca niste poze din albumul tau… nu? Nu stiu, dar daca nu poti spune ce-a fost inainte, nu cred ca e pentru ca nu ai vrea, ci pentru ca amintirile sunt lipsa. Ma insel?

  16. 17 aspida Iulie 30, 2009 la 6:37 pm

    stiu si eu? estompate din varii motive, mai curând…
    iar ce-mi aduc aminte nu e povestibil😳 😆


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: