Arhivă pentru Mai 2008

I Dare You

Este un joc multi-player, de actiune, strategie si indemanare, care ofera senzatii tari tuturor celor implicati, in timp real. Popularitatea lui este in continua crestere in Romania, fiind practicat atat de localnici, cat si de vizitatori. Versiunea curenta are 3 niveluri de dificultate, oponentii putand fi schimbati pe parcurs.

Nivelul 1: Provocarea.
Scopul: Iritarea oponentului pana cere socoteala.
Locul de desfasurare: Teoretic actiunea ar putea avea loc in orice localitate, dar aglomerarile urbane se dovedesc mult mai practice, mai ales la orele de varf.
Accesorii: O masina de masina si ochelari de ochelari. O masina mai modesta implica un risc crescut, oponentul putandu-se simti incurajat sa riposteze inainte de vreme.
Posibila strategie: Pe o strada cu cel putin doua benzi de circulatie si cu mai multe semafoare, mergeti in paralel cu oponentul ales, purtand ochelarii de soare chiar daca ploua. La culoarea rosie a semaforului treceti brusc in fata lui obligandu-l sa franeze. Repetati manevra la fiecare oprire. La primul protest al oponentului, ignorati-l. Daca insista, intoarceti lenes capul in directia lui, privindu-l prin ochelari cu evidenta scarba si superioritate si fara sa-i raspundeti. Cand in sfarsit oponentul coboara din masina si se indreapta spre dumneavoastra, ridicati geamul in cazul in care il aveti coborat, aratati-i degetul mijlociu, demarati in tromba si treceti la nivelul 2, cel incepand de la care nu mai aveti nevoie de ochelari.

Nivelul 2: Intaratarea.
Scopul: Infurierea oponentului pana ia in considerare optiunea deteriorarii propriei masini ca sa va opreasca.
Locul de desfasurare: Sosea cu cel putin doua benzi pe sens, cu trafic extrem de ridicat.
Observatie: Riscul unui abandon prematur creste proportional cu viteza.
Posibila strategie: Circuland in paralel cu oponentul pe a carui banda se merge bara in bara, intrati in fata lui fara sa semnalizati, dar asigurandu-va ca va observa intentia. Nu va lasati intimidat de claxoanele lui, oferindu-i ca singure optiuni acceptarea intaietatii dumneavoastra sau stoparea cu pretul accidentului. Chiar daca nu intra in dumneavoastra, rezistenta opusa la intercalare ii tradeaza intaratarea. Odata ajuns in fata oponentului semnalizati scurt o singura data si treceti la ultimul nivel.

Nivelul 3: Sfidarea.
Scopul: Scoaterea oponentului de pe sosea.
Locul de desfasurare: Sosea intre localitati cu o singura banda pe sens, cu trafic relativ relaxat.
Posibila strategie: Asteptati in spatele unei masini lente aparitia unui oponent din directie opusa. Cand este clar ca nu mai e timp suficient, initiati depasirea semnalizand repetat cu farurile. Nu dati semne de ezitare, obligand oponentul sa incetineasca sau chiar sa traga pe dreapta. Manevra se poate incerca si in curbe, dar in aceste situatii aparitia oponentului nu este garantata.

Nota: Pentru trairea unei palete complete de senzatii se recomanda inceperea jocului de la primul nivel, intalnirea unui oponent indaratnic la ultimul nivel putand conduce la un GAME OVER irevocabil.

Anunțuri

Amintiri din plasa cu fluturi

Alerg pe camp sa prind fluturi. Nu pentru ca tin sa-i prind, doar pentru ca sunt asa frumosi. Ma impiedic la tot pasul de ierburile mari si rad. Alerg cu mainile intinse si strig mama, uite. Sta intinsa pe o patura si sprijinita in coate ma insoteste cu privirea in bucuria mea. Buclele castanii imi sar pe umeri. Un fluture s-a oprit pe un fir de iarba. Dau un chiot si ma reped sa-l prind in maini. Neindemanarea mea il salveaza. Imi reiau fuga dezordonata si fericita.

Alerg pe camp sa prind fluturi. Cate un scaiete imi zgarie picioarele subtiri, crescute prea dintr-o data, cu genunchii deja zgreptanati in zilele dinainte. Cozile impletite imi sar ritmic pe spate. Am imprumutat fara stirea fratelui meu plasa de fluturi improvizata de el dintr-o paleta rosie de badminton. I-a taiat grilajul si cu o sarma a prins de cadru o punga. Obosita de atata fuga, ma arunc peste un fluture alb-galbui. De data asta l-am prins. Mi-e teama sa pun mana pe el, asa ca il las sa se zbata in punga pana cand isi zdrentuieste aripile fine. Cred ca o s-o rog pe mama sa-mi faca rost de insectar.

Iau delicat amintirile in palma. Am grija sa nu le scutur praful fin colorat de pe aripi. Le dau incetisor drumul si apoi cu doua bolduri le prind de polistirenul alb al blogului.

De-ale senzorilor

O fetita mica cu fas roz, nu ca as fi vazut clar ca-i fetita, dar o cunoasteti voi pe mama care sa-si imbrace baietelul mic cu un fas roz, deci o fetita mica cu fas roz alerga azi pe aleea din fata gradinitei. Moishe, moishe. Si se bucura. La cativa pasi in spatele ei, mama a inceput sa arunce priviri patrunzatoare in jur. De leoaica gata sa-si apere puiu’ de Mäuse cei primejdiosi. Laserul matern a maturat strada si petecul de iarba de langa fara sa-i scape nimic. Nu e nici un soarece a dat s-o linisteasca pe fetita. Moishe, moishe, s-a bucurat cea mica netulburata. Unde vezi tu soareci? Moishe, moishe, cu degetelul intins spre asfaltul din fata ghetutelor albe. Mama si-a mijit ochii si lamurita a corectat-o: Ameise.

M-a lasat vederea de foarte mult timp. Mai am doar amintiri de pe vremea cand vedeam si eu furnicile ce merg grabite alaturi de mine pe trotuar si e o boala pentru care nu s-au gasit ochelarii potriviti.

In timpul pranzului a venit o furtuna cu fulgere si tunete. A trecut repede, poate chiar vine vara. Cand m-am intors la birou, iesisera toate pasarile de sub stresini si se dadeau mari cum a trecut fulgerul uite asa pe langa cioc. Zarva mare, dar tot mi s-a parut ca se aude un piuit stins din cutia de posta. Cheie are doar seful si era plecat cu treburi. Abia maine voi afla daca au luat-o si urechile razna si aud voci de pui mici, doar piele pe oscioare. Acum seara mi-e teama ca iar s-ar otari mama oualor la mine. 🙂

Acasa

Rapsodia a doua a lui Enescu la orga. Si ce daca n-a fost compusa pentru orga? Si ce daca nu-i cantata de cel mai virtuoz organist? Acordurile familiare ma smulg dintre strainii sobri si atenti, alaturi de care stau in stranele bisericii transformata pentru o seara in sala de concert. Mi-e bine in acasa pe care o evoca melodia. Si tocmai cand incep sa ma complac in nostalgia usor distantata, de om care a ales de buna voie dezradacinarea, pastrand doar varfurile radacinilor pe raftul al treilea al vitrinei cu amintiri, dintr-un acord prelungit incepe sa curga o doina suspinata la nai.

Plansul soptit urca din spatele salii si se strecoara pana la mine, ravasind teancul de sentimente impaturite frumos si scotand la iveala dorul, usor sifonat, dar intact. Il ia si-l striga ascutit in fata celorlalti spectatori, ce stau inca tepeni, cu privirile atintite spre scena goala.

In pauza, cand isi vinde cd-urile, Constantin Motoi nu impresioneaza. Lumea e mai degraba reticenta la familiaritatea agresiva cu care le ofera un cd, pentru ca apoi sa li-l traga din maini si sa le indese un altul, in vreme ce primul dispare pe neobservate in geanta diplomat. Cumparatorii se trezesc cu banii inlocuiti de un cd pe care n-au apucat sa-l aleaga si se indeparteaza buimaci de la coada nestiind daca au fost inselati sau nu. Desi e o afacere la vedere, seamana mai mult cu una la negru.

Cand insa inchide ochii sufland in nai, apropierea la care isi invita auditoriul e ademenitoare. Coboara de pe scena cantand parca fiecarui om venit sa-l asculte. Flirteaza si glumeste cu pauze ce lasa melodia plutind nehotarata. Incheie fraza facand complice cu ochiul. Impartaseste oftatul ascultatorului iscat de doruri neimplinite, ii da ghes sa intre-n in joc cu cate o invartita, il lasa sa-si traga sufletul pe o hora linistita. Se ridica pe varfuri oferindu-si arta, il dojeneste amuzat c-o mana-n sold pe cel ce nerabdator a aplaudat inainte de final. Toate astea in timp ce naiul suspina ragusit, se bucura cristalin sau povesteste sfatos. Rigiditatea din sala se topeste treptat, oamenii se destind si se lasa cuceriti de vrajitorul roman si muzica lui cu sonoritati exotice. Urmaresc fascinati si increduli dexteritatea cu care buzele mangaie tuburile de bambus intr-un ritm dracesc, si se lasa condusi de prima rapsodie intr-o dumbrava. Auzi, auzi, ciripesc pasarile, ma trage de maneca fetita ce ma adusese la concert. E in picioare si pentru o clipa cred ca va sari sa prinda ciocarlia ce tasneste spre inalturi intr-un tril final. Lumea aplauda si ovationeaza entuziasmata. Eu ma agat cat pot de strans de frantura asta de acasa. Mi-e asa bine in ea.