Amintiri din plasa cu fluturi

Alerg pe camp sa prind fluturi. Nu pentru ca tin sa-i prind, doar pentru ca sunt asa frumosi. Ma impiedic la tot pasul de ierburile mari si rad. Alerg cu mainile intinse si strig mama, uite. Sta intinsa pe o patura si sprijinita in coate ma insoteste cu privirea in bucuria mea. Buclele castanii imi sar pe umeri. Un fluture s-a oprit pe un fir de iarba. Dau un chiot si ma reped sa-l prind in maini. Neindemanarea mea il salveaza. Imi reiau fuga dezordonata si fericita.

Alerg pe camp sa prind fluturi. Cate un scaiete imi zgarie picioarele subtiri, crescute prea dintr-o data, cu genunchii deja zgreptanati in zilele dinainte. Cozile impletite imi sar ritmic pe spate. Am imprumutat fara stirea fratelui meu plasa de fluturi improvizata de el dintr-o paleta rosie de badminton. I-a taiat grilajul si cu o sarma a prins de cadru o punga. Obosita de atata fuga, ma arunc peste un fluture alb-galbui. De data asta l-am prins. Mi-e teama sa pun mana pe el, asa ca il las sa se zbata in punga pana cand isi zdrentuieste aripile fine. Cred ca o s-o rog pe mama sa-mi faca rost de insectar.

Iau delicat amintirile in palma. Am grija sa nu le scutur praful fin colorat de pe aripi. Le dau incetisor drumul si apoi cu doua bolduri le prind de polistirenul alb al blogului.

Publicitate