O blog frumos!

Cand dimineata soarele este acoperit de un nor negru, e parul ei crescut mare peste noapte. Stie de el, se rusineaza si se teme ca veti suna la usa ei revoltati si agitand furcile si topoarele.

Daca vreti sa-i cumparati un cadou util, batistele pentru suflat nasul degetelor de la picioare vor fi apreciate. Sunt racite tot timpul.

Ea este impartitoarea de dreptate in lumea vrabiilor; daca vedeti cumva vrabioi ingalati si cu gherutele murdare, ce tulbura ordinea publica, puteti depune reclamatie la tribunalul pe care-l conduce cu o mana sigura si dibace.

Daca v-ati inscris la o excursie cu ghid in mintea ei (de ceai, cum altfel?), atentie! Unii ghizi va vor induce in eroare, prezentandu-va in stanga amintirile ei din copilarie. Complet gresit! In stanga sunt doar plictiselile ei. Stanga este de altfel partea vietii care nu-i place.

Aveti o zi cu multe ghinioane si nu mai stiti ce s-a intamplat cu norocul vostru? L-ati putea gasi la cafeneaua din colt, impreuna cu norocul ei si cu alti noroci insolenti.

Uneori are o problema de concentrare atat de serioasa incat uita sa se simta trista/singura/deprimata atunci cand este trista/singura/deprimata.

Dumnezeu isi va pune sort (shortz) in ziua in care ea va ajunge in rai pentru ca asa bonom cum mi-l imaginez nu-l vad refuzand sa faca gogosile pe care le asteapta ea.

In weekend, cum nu-si face patul nici macar in minte, gandurile ei isi permit sa stea si ele nestranse, proaspete, acrisoare si cu colturile dand pe dinafara.

Cand o mai lasa propriul corp in pom fara scara si printre omizi, striga dupa ajutor si incearca sa-si aminteasca unde este corpul de rezerva, pe care e sigura ca si l-a facut mai demult, ca pe un alt user.

Pe vremuri salva stejarii de patrunjel din ciorba.

Acum are o fericire mai groasa decat cronica secolului 20. Acum stie cum s-o faca.

Crampeie din cel mai frumos blog pe care l-am citit vreodata. Multumesc Diana. Am plonjat intr-o lume colorata, cu legi nastrusnice, in care fiecare obiect poate prinde viata in cele mai neasteptate momente, in care imaginatia nu oboseste niciodata sa-si surprinda oaspetii. Ii vrajeste si apoi cu mult mestesug le infige pe neobservate in retina un ciob mic de lentila magica. Cand ne intoarcem din incursiunile in care ne trimite, lumea din jur ni se dezvaluie mirifica. Cadoul blogului pentru fiecare cititor e o pereche de ochi de copil. Astazi el implineste 3 ani. La multi ani, blogul lui Irene.

Publicitate

Alte zari, alte obiceiuri, alti comentatori

Croatia – Germania, minutul 34. Klose in careu, aproape de egalare, se incurca in doi aparatori la 3m de poarta. Bilic sare de bucurie pe marginea terenului, cu o cruciulita sau alt talisman aducator de noroc in mana dreapta. In euforia momentului, acesta ii scapa pe jos, Bilic se repede in iarba, il recupereaza si-l saruta de trei ori fata-spate-fata. Comentatorul austriac vede imaginile si vrea sa-si faca datoria, dar ceea ce tocmai s-a intamplat e dincolo de puterea lui de intelegere. Ii este greu sa plaseze imaginile in contextul fazei precedente. Cred ca vedem in reluare bucuria lui Bilic la momentul golului. Ramane derutat pentru inca un minut. Se pare ca in imaginile cu banca croatilor, Bilic si-ar fi pierdut talismanul. Constructia gramaticala ii tradeaza indoiala.

Austria – Polonia, minutul 16. Ivanschitz trimite mingea spre Leitgeb, undeva la limita offside-ului, acesta ajunge singur in fata portarului si trage direct in Boruc. A treia mare ocazie ratata de austrieci. Revedem pasa lui Ivanschitz spre Leitgeb, cred ca era in offside, vom reveni cu imaginile in pauza si le vom analiza in detaliu. Poate e mai bine ca Leitgeb n-a inscris, ca sa nu existe discutii.

Austria – Polonia, fluier final, 1-1. Asta a fost. Austria ramane in cursa pentru accederea in sferturi si ne putem fructifica sansa in super-meciul de luni impotriva Germaniei. O sansa mica, dar care exista. Astazi echipa ar fi trebuit sa-si asigure avantajul inca din prima repriza, in schimb a primit gol din pozitie de offside, iar la reluare i-a fost refuzat un penalty clar. Dar nu ar fi corect sa-l criticam pe Webb. El a observat faultul lui Lewandowski asupra lui Prödl si sa fim sinceri, in inghesuiala din careu putea foarte usor sa-i scape. Insa Webb a fost atent si ne-a acordat lovitura de pedeapsa executata perfect de Vastic, care ne-a adus un egal meritat.

Drapelul

Ia te uita, si-a pus vecinul steag. Cand am plecat de acasa nu era inca. L-o fi montat in timpul ceremoniei de deschidere. Nu e pic de vant si drapelul ros-alb-rosu atarna linistit si demn pe batul proptit la orizontala undeva sub acoperis, iesind frumos in afara pe deasupra balconului. Anunta sarbatoarea discret si pe strada noastra linistita. Ca si steagul europenelor inaltat in fata primariei, acolo unde altfel flutura drapelul national.

Vrei sa-l pui si tu pe cel romanesc? Nu-mi trecuse prin cap, dar acum daca ma uit la balconul nostru, da, ar arata bine. Si ar trezi probabil si simpatia consatenilor. Acum. Caci acum, prin prisma analistilor, noi si ei parem frati de suferinta. Ei, victima sigura a europenelor, noi, ghinionistii din grupa cu lei. Ne pot compatimi daca pierdem si se pot simti razbunati daca rasturnam socotelile specialistilor. Ar fi exact momentul potrivit ca sa le castig simpatia. Mai tarziu, cand cine stie, unul sau altul ar putea deveni victima bandei falsificatorilor romani de bani, si-ar aminti probabil dand din cap cu subinteles ca i-am sfidat cu steagul meu romanesc. Dar acum, in zilele astea, ar zambi ingaduitor si m-ar primi cu tot sufletul in familia napastuitilor care sufera de fotbal, lipsiti de orice speranta.

As pune, dar n-am. Seriozitatea raspunsului imi tradeaza parerea de rau. Cand ajung prin tara, prinsa in vartejul vizitelor, numai la cumpararea unui steag nu-mi sta gandul, iar prietenii inca nu si-au dat seama de importanta vitala a unui steag pentru imigrantul roman.

Nici sa nu te gandesti! Si nu stiu de ce e mai oripilat. Pentru ca l-as pune in aceasta situatie jenanta in fata tuturor vecinilor sau pentru ca mi-am imaginat chiar si pentru o secunda ca ar agrea nebunia induiosatoare careia i-a cazut victima o tara intreaga si nu am fost in stare sa decelez sarcasmul din intrebarea lui.

Eh! Va trebui sa ma consolez cu gandul ca macar mi-a cumparat placinta pe carton verde de pe care ar sari mingile daca nu le-ar tine bine prinse celofanul. 😀

Eurofebra

Mai intai m-au frapat ouale. Mergeam pe aleea dintre rafturi, trecand in revista ce ar mai trebui sa cumpar si m-am oprit neintelegand. Asta se intapla acum 3-4 saptamani, adica la mai bine de o luna jumatate dupa Pasti. Si totusi ouale imi zambeau rosii din hexagonul lor de plastic. Si de fapt la Pasti nici nu se vand oua rosii, ci vopsite in curcubeu. E drept ca si zambetul asta rosu asta era la fel de artificial, fals si strepezit ca si al curcubeului. Doua-trei secunde am sperat nebuneste ca a mai aparut cumva, de undeva, o sarbatoare noua si poate cine stie e chiar una cumsecade ce pica intotdeauna in aceeasi zi lucratoare a saptamanii (iubesc sarbatorile de luni si joi). Dar am zarit umbra alba de sub varful rosu si m-am dumirit.

Apoi am observat ca de la o vreme incoace s-au inmultit masinile oficiale. Ca si cum toti alesii neamului adoptiv ar fi fost loviti de o boala necunoscuta ce-i impinge permanent in mijlocul celor pe care-i reprezinta. Pe orice strada, la orice ora, masinile cu stegulete infipte lateral trec in viteza, opresc la trecerile de pietoni sau cotesc a doua la stanga. Abia la aparitia primului carucior impins linistit de o mama iesita la plimbare, dar dotat si el cu steguletele de rigoare am inteles ca ma inselasem. Alta-i febra care a declansat epidemia aceasta subita de nationalism.

Saptamana trecuta mi-am platit datoriile catre primarie. Am deschis ca de obicei pagina bancii si hop, parca as fi nimerit pe site-ul gazetei in plin concurs „Gasiti x-ul”. Acesta se afla undeva printre randurile anuntului ca ei sustin nationala de fotbal si daca o sustin si eu sa fac click aici.

Ochiul avertizat de eurofebra ce bantuie fara leac, a inregistrat apoi mai usor anomaliile ce se itesc de peste tot ca ciupercile dupa ploaie. Si nu ma refer la mascotele oficiale, fularele, esarfele, vopseaua de obraz, rucsacurile, sepcile, tricourile cu sigla Euro 2008, care se prafuiesc de aproape un an in magazinele partenere oficiale. Nici macar la inseratele din ziare ce-i invita pe colectionarii pasionati la o seara de schimb a pozelor fotbalistilor pentru completarea albumului Panini. Si evident nu la etichetele cele noi cu mingea de fotbal in prim plan de pe sticlele de cola, fanta, sprite, sponsor oficial. De boala asta trebuie sa profite toti pentru a stoarce cat mai multi bani din toate, indiferent daca se mananca sau nu.

Covorul pentru jucat fotbal, cu terenul gata marcat, e numai bun pentru dezbatut cu prietenii daca a fost sau nu offside la Niculae. Sau ma rog, fiecare natie cu ai ei.

Stegulete la liber n-am vazut inca, dar pot fi achizitionate impreuna cu tobleronemetrul sau cu chipsurile impachetate si ele tpt la metru. Fara discriminari intre cei ce prefera dulcele sau saratul.

Ca sa stim ce trebuie rontait in timpul meciurilor, de pe pungile cu grisine si alune ne zambeste un fotbalist. Si de foamea ce ne va apuca la pauza a avut cineva grija. Putem alege intre meniurile Euro 2008, din care vor iesi aburi aromati dupa doar 3 minute in cuptorul cu microunde. Strambati din nas la o varza cu macaroane? Atunci poate un cordon bleu cu orez va satisface gusturile. Sau niste mingi de spanac in pesmet? Sunt ultima inventie scoasa pe piata de Iglo.

Iar daca supermaketul nu-i locul nostru favorit pentru cumparaturi nu-i nimic. La brutaria din sat se vinde un articol nou-nout la un pret senzational. Sacosele din hartie lucioasa imprimate cu gazonul stadionului si nelipsita minge cu numai 9.99 euro. Sa ducem pateul de 1.60 in ele.

Ne-am infierbantat prea tare la meci? Nici o problema. Cam fiecare berarie austriaca si-a gasit o surata elvetiana si au pus-o de o bere comuna. Si reciproc. Si e numai buna sa-i dea cep acum. Tot pentru racorit, dar pentru cei ca mine, care lasa amarul vietii si numai ei, se gaseste in frigider inghetata fotbalissimo.

A iesit la iveala si de ce n-au fost destule bilete la tragerile la sorti de pe internet. S-au pitit in grup printre biscuiti, teancuri de ziare sau in cabina de emisie a posturilor de radio. Altfel cum sa-mi explic abtibildele primite acasa de la O3? Unul are o minge rosie cu alb, altul una albastra cu alb, ambele terminandu-se cu degetul mare al unei maini, orientate in directii opuse. Cica sa mi-l lipesc pe cel ce corespunde parerii mele despre Euro cat mai vizibil. Cineva se preumbla prin tara si ocheste abtibildele. Apoi anunta la radio unde era si daca este al meu, primesc bilete la un meci oarecare. Problema e ca daca rotesc foita cu abtibildele, cea albastra e thumb up. Sa nu conteze culoarea? Si oare si cei cu thumb down primesc bilete la meci?

Cinematografele s-au adaptat si ele. In primul rand si ele sustin nationala de fotbal. Si nu numai televizoarele trebuie cumparate acum repede pentru vazut Euro 2008. Fiecare reclama a introdus pe undeva o minge de fotbal incat la sfarsit am ramas convinsa ca Eagle Eye este despre o asasinare politica ce se petrece undeva printre fanii care fac valuri pe un stadion. Si sa nu uit de oferta speciala, 2 bilete la 3/4 de pret pentru sotiile/prietenele barbatilor ancorati in fata televizoarelor.

Ar mai fi noul cont de economii Goleador. Nu i-am studiat conditiile pentru ca la cat am de cheltuit pe oua vopsite in culorile nationale si toate celelalte produse ros-albe (coincidenta perfecta pentru firmele ce-si comercializeaza marfa si in Austria si in Elvetia) ce ma imbie din galantare, nu cred ca mai am ce economisi. In mod special mi-au facut cu ochiul niste pantofi rosii cu buline albe. Incaltata cu ei, voi face furori in sala de seminar unde voi urmari meciul de debut al gazdelor impreuna cu colegii.