Maruntisuri cotidiene

Mi-a scris vicecancelarul. Cam asa cum i-a sunat Blaga pe bucuresteni. Si da, se apropie si la noi alegerile, pana la urma e firesc sa-mi scrie toti barbatii importanti ai tarii, ceea de altfel multi au si facut. Toti vor sa ma convinga sa-i aleg pe ei pentru ca ei imi ofera tot ce cred ei ca mi-as dori eu. Toti in afara de vicecancelar. Care este intamplator si ministru de finante. Vicecancelarul nu vrea nimic. Imi multumeste ca-mi platesc taxele si ma anunta ca pot sa recuperez un bonus de 127.34 euroi pentru anul trecut, oferind cu larghete si informatii detaliate pentru a intra in posesia lor. Apoi semneaza citet si xeroxat. Ce dragut din partea lui! La atata amabilitate ar fi o marlanie din partea mea sa-i amintesc ca banii respectivi mi i-a luat degeaba chiar el si ca daca tot stie asta ar putea sa mi-i transfere direct in cont. Sau sa intreb daca nu cumva ar trebui sa-mi dea mai multi bani. Pentru ultimii 5 ani de exemplu, cand am platit aceleasi taxe ca si anul trecut. Prea sunt carcotasa, la urma urmei e o forma de campanie electorala care-mi umple buzunarul si lasa si constiinta curata. De votat oricum nu-l pot vota. Asta a uitat sa verifice. Sac ca l-am pacalit!
–

De trei zile toamna-iarna m-a obligat sa pornesc caldura. Am facut pauza o luna si jumatate; atat a durat vara la noi. O vara placuta si racoroasa, cum se cade la nord de Alpi. Apreciez lipsa caniculei, dar parca as prefera ca anotimpul neobisnuit de rece al anului sa fie iarna. Defect al speciei.

–

Un prieten se mira cum pot trai intre oameni atat de (a)normali. Asta pentru ca intr-o zi cu meci de mare risc, o solicitare adresata prin email ministerului de interne a primit raspuns in 10 minute. Cu raspunsul prompt al autoritatilor te obisnuiesti. Mai greu imi e cu altruismul fanatic al unora. Si brigazile de pompieri, si cele ale crucii rosii – asociatie ce si-a luat sarcina raspunsului la apelurile salvarii, functioneaza exemplar pe baza de voluntariat. La fel ca alte organizatii, ale caror atributii insa sunt mizilicuri pe langa ale celor doua. Iar daca-i intrebi pe respectivii de ce isi sacrifica timpul liber, iti raspund: „Pentru ca ma imbogateste pe plan personal, imi face placere si asa am legat prietenii care altfel nu ar fi fost cu putinta.”

–

In 2009, Linz va fi capitala a culturii europene si planuieste o festivitate de deschidere cu mult fast. E o traditie in Austria ca la miezul noptii de Revelion lumea sa valseze pe strazile oraselor mari, in timp ce pe cer explodeaza mii de stelute colorate. De data aceasta, focurile de artificii vor dialoga cu un cor urias de 800 de persoane. Mi se face pielea de gaina numai cand ma gandesc cum poate suna asa ceva. Prima repetitie e in noiembrie. Cred ca stiu cum voi petrece anul acesta revelionul.

Publicitate