Sa votam

Memoria asta colectiva.

Candva. Demult. Atat de departe incat nu ne mai pot povesti nici macar bunicii despre un asa demult. Era un obicei: noi ne alegem, noi conducem. Tu – talpasul, palmasul, asudatul, nemancatul, nemultumitul – rabdai sau mancai bataie cand incercai sa cartesti. Si eventual ajungeai prin inchisori.

Candva. Nu asa demult. Suficient de aproape incat sa mai usture gustul neputintei. Era alt obicei: batai in usi de camine la 6 dimineata, studenti incolonati spre cabinele de vot, foite indoite strecurate ordonat in urne (oare le-o fi citit cineva vreodata?), o ora mai tarziu universitatile raportau mandre indeplinirea obligatiei cetatenesti in procent de suta la suta. Puteai sta acasa privind tamp la un album duminical in alb-negru sau puteai sa stampilezi cabina de votare de sus pana jos doar ca sa nu atingi buletinul. Rezultatul era intotdeauna acelasi. Un 99,99% purtat in plase goale pe la cozi, blestemat de anonimii prinsi intre dintii rotilor sistemului invartindu-se implacabil, contestat de vocile ascultate la ceas de seara printre paraziti.

Spunem „toti sunt hoti” sau „ce sens are” si efectul toropitor loveste fara zabava. Clasa politica a gasit in sfarsit somniferul perfect. Aspiratiile catorva naivi spre o societate in care toti ar avea un cuvant de spus se leagana in hamacul scarbei generale si al viselor razboinice in care indemnul la lupta zice „stati, nu faceti nimic”. Si numai bine, ne-am intors la starea de demult: ei se aleg, ei conduc. Fara proteste de data aceasta. Noi ne abtinem de buna voie de la un drept caruia i-am uitat sensul.

Si apoi intre doua lamentari despre junghiul care nu ma mai lasa si iarna asta care nu se mai duce, strecuram si un blestem la adresa Uniunii Europene. Ne iau si tuica de la gura, vesticii astia, bata-i amarul.

In vremea asta, vesticii se pregatesc de votul din 7 iunie. Cel pentru Parlamentul European. Primariile trimit scrisori tuturor cetatenilor cu drept de vot. Adica si noua, romanilor.

In 7 iunie, cei de acasa ar putea trimite la Bruxelles oameni care sa lupte pentru dreptul la alambice si sorici, iar noi romanii din afara, am putea sa le punem proptele celor ce ne vor in Europa, sapandu-i simultan pe cei carora le bat ochii putin spre dreapta. Pentru asta nu e nevoie decat sa votam.

Publicitate

Pe propria raspundere

A ta, cititorule.

Aici risti sa-mi afli parerile despre orice, inclusiv despre bloguri si bloggeri. Iar daca lasi un comentariu, ai putea fi calcat intr-o clipita de o lauda de-a mea. Sau ai putea ramane cu picioarele spanzurand deasupra haului asteptand degeaba sa te apreciez.

Sunt directa, spun in fata ce gandesc si nu fac complimente ipocrite de dragul mentinerii aparentelor. Sunt critica si nu ma tem s-o iau impotriva curentului.

Si de acum inainte, am iala la blog. Pentru cei care cer altora tacere sau taie cu palosul capete de opinii decente. Comentariile lor vor ramane de partea cealalta a usii.

Partieeeee!

Schiul meu complet se va gasi de acum inainte aici. Voi ramane si pe mysport, dar la locul cel nou ma voi organiza asa cum vreau eu. Si voi accepta ajutoare. Daca mai sunt si altii care cred ca scrisul despre sport poate avea succes si intr-o alta prezentare decat cea preponderenta in ziarele specializate… 🙂