Stiu barbati care vorbesc cu reverenta despre sotiile lor. Inteleptele familiei, tinand balanta in relatiile sociale, punctand precis si cu profunzime detaliul revelator al unor conversatii- texte-opere de arta-gesturi, aducandu-i cu blandete cu picioarele pe pamant cand peroreaza exuberant prinsi in menghina cate unei pasiuni copilaresti. Jumatatile lor mai bune, desi chiar ei stabilesc superlative ale intelepciunii.
M-am vazut si pe mine reflectata in povestile sotului meu, tot un soi de super-eroina. Aprecierea mi-a indus o stare de multumire cu atat mai mare cu cat o rasfrange si asupra colegelor mele intru gen.
Dar Siri nu-i barbat si la primele pagini ale intamplarilor povestite de personajul masculin, pasajele rezumate prin it was my wife who noticed that m-au nelinistit suficient ca sa le mentionez intr-o discutie cu sotul meu. E posibil sa fie doar mimarea perfecta a discursului unui anumit tip de barbat, dar le-am resimtit frapant ca pe o lipsa de modestie, pacat in care sunt tentata sa ma complac de cate ori sunt laudata acasa.
Rareori putem vorbi simultan la cald despre carti. Fiecare are teancul lui in asteptare, cartile ajung dintr-unul in celalalt cel mai devreme la luni distanta. Dar plecand de acasa, pentru a usura bagajul, am ales pentru dupa terminarea lecturii curente o carte pe care o incepuse el deja si o citea cu picatura in paralel cu teancul lui.
Nu, lui nu i se paruse neobisnuita lauda de sine. Nici n-o observase. Ce i-a zgandarit insa confortul interior a fost feminitatea cu care priveste lumea povestitorul-barbat. Da, scriitura o percep si eu feminina, dar aceeasi tusa sensibila am regasit-o si la Foer sau Murakami de exemplu. Iar ei nu-l descumpanesc. Ideea femeii ce manuieste atele barbatului in ale carui ganduri se scufunda e cea care introduce nota perversa in lectura lui.
O iubesc pentru asta, la fel de mult cum am iubit-o pentru fraza de pe pagina urmatoare semnului lui de carte: You know, Leo, the smarter you are, the sexier you are. Rostita de sotia povestitorului noaptea, in pat, stand cu capul pe pieptul lui si mangaindu-l.
Blog cu mere coapte 
Hey Pin!
De-acord cu:”You know, Leo, the smarter you are, the sexier you are.” 😉
Pentur tine:
Iar daca super-eroina trece prin Liverpool Street Station:
T-mobile dance:
😆
Thanks, mel! Cu noi, pinguinii, nu te pui!
Splendide surprizele astea din gari. Vad ca unii oameni se plang de copycat, mie imi plac si nu m-ar deranja nici daca ar deveni obicei. In fiecare zi, intr-o gara din lume sa se intample asa ceva. Tare fain ar fi. De drag m-as duce la gara sperand ca poate-poate azi e randul orasului in care m-as afla. 🙂
Doamne-feri, cum as indrazni sa nu ma „pun” numa’ si numa’ bine cu pinguinii care poarta a red backpack?! 😉
Daca ar fi posibil, mi-ar place ca animal de companie… I’m serious. Sunt atat de simpatici! Meanwhile, ma multumesc cu o pisica toulouseana, Kitty si-un motan valencian, Lucky.
De-acord cu dusu’ la gara in case of, desi nu calatoresc practic niciodata cu trenu’, indiferent de „pisica-copiata”(sau càpiatà?!)… 🙂
Cum va alegeti cartile de citit?
Eu ma duc la librarie, ma uit si vad asa multe titluri si nu imi pot da seama dupa primele randuri care e cartea buna de citit. Le-as lua pe toate, n-as lua nici una. Oare am ajuns atat de economica incat vad pana si timpul alocat unei carti ca pe un soi de „investitie”?
Nu stiu de cand n-am mai citit o carte cap-coada. Si le cam repet pe aceleasi.
En fin, ce-am citit aici astazi, a avut trei consecintze in mine: (1) pinguilde nu e black-and-white, nu se deplaseaza anevoios si traieste-ntr-o comunitate larga de pinguini care nici ei nu sunt black-and-white ci multicolori si nuantati (2) citesc cu drag si cu umilinta (3) mi-am propus sa citesc mai multe povesti – va zic peste-un timp daca am si acceptat propunerea 🙂
Pana acum vreo doi ani mersul la librarie era si strategia noastra de baza. Dar alegeam deja pe net carti, fie premiate, fie din recomandarile cate unui cititor inveterat caruia ii placuse deja ceva ce ne placuse si noua. Plus alte carti scrise de autori ce ne convinsesera deja. Dar cartea aceasta are o alta istorie. Am primit de la amazon anunt ca vand ieftin o gramada marisoara de carti in engleza. Si cum deja o stiam pe diana de la locul de joaca (vezi blogroll) si stiam si ce mult citeste ea si ca ne potrivim la gusturi, i-am cerut sfatul. What I Loved e una din recomandarile ei.
Tot la initiativa ei si a inca unui bun prieten cunoscut tot pe bloguri, de ziua mea, cand am iesit din casa m-am ciocnit de un postas cu mainile lungite de greutatea cutiei uriase carate. Carti. Multe, multe carti. De la ei doi plus alti cativa, toti foarte dragi mie. De la diana incoace nu cred ca am mai citit vreo carte despre care sa nu zic ca a fost grozava.
Cat despre pinguini, inca nu l-am vazut pe cel complet alb-negru. Si nu se misca anevoios, ci zboara. In apa. Am avut privilegiul sa-i vad. 🙂