Frumoasa din padurea adormita. Pe patul de spital in coma. Langa pat, ce poate fi la fel de bine si unul modern, rabatabil si pe roti, dar si o vechitura de fier cu vopseaua dusa ici si colo pe barele zabrelind teritoriul bolii, ingalbenit in locurile de care mana dupa mana l-a tras sa-l mute mai la geam sau mai spre usa, se inalta uscat scheletul suportului pentru perfuzie. Picurii cresc incet, se ingreuneaza si luneca pe tubul infipt cu un ac in vena frumoasei. De cand zace acolo a crescut si iedera.
Unul din tablourile mele preferate. Nu poate fi vazut in nici o galerie.
Basmele au ramas teritoriu tabu. O camera a copilariei, inchisa cu sapte lacate sa nu iasa farmecul pe usa. Sensul secret al magiei sta in existenta ei, da? Nu cautam altceva in spate, bine? Bineinteles ca mi-a scapat un icnet surprins cand m-am aplecat deasupra cilindrului cu povestea agitata si am zarit imaginea cea noua de pe fund.
Nu ma pricep la pictura, dar imi place munca de detectiv. Pot ramane zile intregi in fata tablourilor unor suprarealisti dragi mie, cautand in detalii indicii ale rezolvarii misterului ascuns inauntru. Dar atat. Trec prin galerii lasandu-ma atrasa mai mult de ceea imi opreste gandul decat de ceea ce agata privirea. Iar apoi vine Siri si ma ia de mana si ma invata cum priveste ea tablourile. Sunt vii, stii? Cauta-le miscarea!
Am rasfoit cu ea paginile albumului. Multa arta veche, Leo e critic de arta. Plus arta inexistenta si arta inexistenta. Prima se afla doar in panzele cartii, pictata de ea cu condeiul. A doua e prezenta in galerii, dar Siri ii neaga apartenta la arta. „Arta nu e continut, ci perspectiva”, spune cineva la un coctail, parca la un vernisaj, iar restul cartii e si un protest impotriva lipsei de continut ce a profitat de crapaturile snobismului ca sa inunde lumea colectionarilor. Chiar sunt curioasa, ce-o crede Siri despre tablourile pereche: dreptunghiul complet alb si cel complet negru care troneaza la loc de cinste in MOMA?
Nota: Intamplarea a facut sa aleg dupa What I Loved, o alta carte cu un personaj ce picteaza. Autoarea se uita la tablouri la fel, cautand viata din ele. Si apoi o diseca in tuse, cautand-o pe cea ce da ghiont momentului surprins de artist. Cam cum fac eu cu muzica. Aparent, oricat de elevate ni-s preocuparile si de delicate domeniile de activitate, nu ne putem sufoca pornirile de macelari. 🙂
Blog cu mere coapte 
pin:
You have to see Nightwatching al lui Peter Greenaway. It is exactly what you need. Parol.
Nu mere nimeni cu mine la concert? Pe 29 Septembrie vin in urbe Porcupine Tree. 😀
Ce muzici frumoase mi-ai pus. Imi placea radioul de la yahoo care ma lasa sa-mi fac propriul post. Era perfect, dar ca pe toate lucrurile bune de la yahoo, l-au scos de la uz liber. Cel putin peste oceanul lor. Adica pe continentul meu. 😦
Aseara am fost probabil la ultimul sneak pe anul asta din motive de conflict cu repetitiile la cor. Da’ o sa fiu atenta sa prind tot ce se arata si in engleza in celelalte zile.
La concert cu tine ar veni cineva care locuieste intamplator in acelasi apartament cu mine. 😀
ce facem cu Edit?
Da, da! Ce facem cu Edit?
Mai votam sau ce facem?
Doc
Acum luam o pauza, dar la votarea viitoare trebuie sa vorbim cu toti jedi-i din galaxie sa voteze!
May The Force be with Edit! 😀
A strange and oppressive silence 😦
Ma joc de-a facutul avioanelor. 🙂
Ma pregatesc de sezonul de schi cu destul tam-tam. Acolo fiind mai tot timpul, casa asta a ramas tacuta. Daca le dai o sansa, poate iti vor placea oamenii din lumea mea alba. Sunt putin sariti, dar nu cred ca mai mult decat hocheistii dragi tie. Mi se pare ca seamana putin.
Repet pentru cele 4 concerte ce ma asteapta. Primul in 18 octombrie, cu Theresienmesse a lui Haydn. Nu chiar cea mai usoara missa. 🙂
Incerc sa ma mobilizez sa planific vacanta din decembrie. Deocamdata avem doar biletele de avion. Tre’ sa rezerv o masina cat mai curand. Si biletul pentru ferry. Cazari om gasi si direct acolo daca nu apuc sa le fac dinainte.
Si lucrez din umbra la asigurarea victoriei lui Edit in octombrie. 😀
pin:
Esti iertata pentru tacere 😀 You have a busy schedule. I understand. Am hotarat sa ma uit si eu macar putin la probele olimpice de alunecare pe zapada. Cum se numeste sportul in care te dai pe schiuri si dupa ce fugi ce fugi te opresti si tragi cu pusca in niste tinte foarte mici? 😀 Cred ca asta imi place. Ma pricep putin la armele de foc si parca fuga asta pe zapada nu e atat de periculoasa ca altele. Daca insa te intalnesti cu elanul pe potecuta, e posibil ca pusca din dotare sa nu fie suficienta…pare sa fie cu aer comprimat si nu poate sa zgarie nici macar o vrabie.
Eu am crezut ca asa-i povestea cu frumoasa din padurea adormita, cand toti dorm, si asteptam linistit printul… 😀
doc
Biatlon ii zice. Nu ma pot atasa asa tare de ea, pentru ca se mai triseaza. Nu la trasul cu pusca, acolo or ai mana sigura si ochiul ager, ori nu. La alergarea aia pe schiuri. Mai sunt prinsi cate unii care s-au dedat la borcanele cu substante interzise. La schiul meu insa, numai skillul te poate scoate in frunte. 🙂 Oamenii lui sunt curati si bravi. Exact ca eroii din povesti.
Inca ceva, ca sa stiti. Eu am un ochean foarte performant pe blogul de schi, cu care vad cine chiar citeste si cine nu. 😉 Nu ca intentionez sa oblig pe cineva sa mearga acolo. Dar parca-mi pare rau de toate povestile pe care le zic unui blog pustiu. 🙂
Alex
Ai putea da dovada de initiativa sa devii tu printul. 😀
pin:
Am inteles. De ce nu inventeza cineva un sport in care la proba de snowboard sa traga si cu pusca. Atunci sa vezi ochi ager si mana sigura 😀 Adica daca japonezii si mongolii erau in stare sa traga cu arcul din goana calului, noi modernii de ce sa nu putem sa tragem cu pusca din alunecarea placii? 😀
Lasa ca eu mai citesc ce scrie pe blogul zapezii. Povestile sunt frumoase si interesante. Daca nu ar exista si chestia aia rece si alba, parca m-as muta acolo o vreme 😀
pin:
Concurs mare. Ce mare filosof al secolului XX ( cel mai mare , in opinia mea) a fost un foarte bun schior?
Element ajutator: domnul in cauza a folosit conceptul de „Gelassenheit” atunci cand a vorbit despre alunecarea pe partie 😀
Doc, daca nu stiu tre’ sa ma pun pe studiu?
pin:
Niu vreau sa te pedepsesc prea tare. Raspunsul corect e Martin Heidegger 😀
Pai n-ar fi fost pedeapsa. Imi place sa descopar. 🙂