Arhivă pentru Ianuarie 2010

Cu punga stransa

Jocul merge mai departe. Pentru cei care n-ati prins inceputul, ideea e folosirea aberant de frecventa a cuvantului propus in viata de zi cu zi, in dialoguri pe bloguri si oricand se potriveste, in scopul de a-l resuscita. Nu arhaisme, ci cuvinte ce-si pot gasi comod locul in viata de zi cu zi.

Ma bucur de propuneri, sigur. 🙂 Dar tre’ sa le trec prin testul suprem. Nepotul cel adolescent. Eu ii zic cuvantul. Daca e entuziast si tine sa-mi arate ce vocabular larg are, pica. Pentru ca un cuvant sa treaca testul, trebuie sa primesc la schimb o expresie alba 😐 sau multe puncte.

Discretia (propusa de doc) inca mai e cunoscuta teoretic. Nu practic, asta e alta discutie si exersarea ei e la liber. Delicatetea (cristianei) la fel. Se stie ce este, apare o jena cand vine vorba de a o manifesta.

Cum insa nu vreau sa imping jocul pe o panta moralizatoare, azi vine randul unui cuvant nemagulitor. M-am apucat sa recitesc colectia romanului de dragoste a lui tata. Tot intr-o joaca, pentru ca prima data am facut-o in liceu si vreau sa compar impresii. Balciul desertaciunilor al lui Thackeray e prima pe care cumparat-o tata, prima pe care am citit-o (atunci cand m-am apucat de colectie), prima si acum. Nu imi place traducerea. E greoaie, cu multe formulari stranii care (acum dupa ce am citit literatura in engleza) nu cred ca au ceva de-a face cu redarea spiritului limbii in care a fost scrisa, dar ma rog. La vremea respectiva n-am bagat de seama. In schimb are o sumedenie de cuvinte adorabile, pe care aproape le uitasem si eu. Nu citesc cu creionul in mana si multe vor ramane mai departe ingropate in carte, dar sonoritatea lui „carpanos” nu o pot ignora. Imi place contrastul dintre omul avar pe care mi-l imaginez – de la Hagi Tudose incoace – tar de uscat si rotunjimea cuvantului.

Va rog nu fiti carpanosi in a-l folosi! 😆

Later edit: De azi dimineata, de cand am citit, am avut de gand sa adaug si referinta spre gingav. Pentru ca e o ilustrare perfecta a importantei jocului. 🙂 Si pe cand ma gandeam cum o sa pun linkul mi-am dat seama si ce potrivit e numele blogului. Intotdeauna ii lasa pe altii sa vorbeasca. Acum stiu de ce. 😀

De ce mai cred in basme

Duminica trecuta a nins frumos cu fulgi mari si desi, ingrosand spornic plapuma sub care viseaza pamantul.

Locuiesc la tara. Atat de la tara incat copiii din imprejurimi sunt culesi de un minibus si adusi la gradinite si la scoli. Atat de la tara incat unele drumuri nu sunt curatate complet de patura alba.

Lunea trecuta un minibus pentru copii mergea pe o sosea cu zapada. Soferita conducea cu grija mare, ca atunci cand ai copii cu tine. Din fata s-a ivit o masina mica, ce-si incrucisa deja rotile. A trecut pe langa minibus dandu-i un ghiont spre panta cam grabita s-o ia la vale. Minibusul a ramas aplecat sa vada ce-i jos, cu rotile din stanga agatate de mormanul de zapada impins de plug la margine de drum.

S-au nimerit doi oameni pe acolo. Au vazut minibusul alunecand incet, dar sigur. Au vazut femeile – doua – impietrite inauntru alaturi de cei doi copii. Nu miscati, nu miscati, ziceau mut buzele femeilor. Au fugit intr-un suflet prin zapada. Si asa, cu mainile, cu spatele, cum s-au priceput, au tinut masina sa nu cada mai departe. Era ger. Au stat pavaza intre masina si prapastie. 10 minute, 15 minute. Pana cand au venit pompierii.

Au stat si au ajutat doar pentru ca se nimerisera acolo cand cineva a avut nevoie de ei. Nimeni nu stie cum ii cheama.

Pompierii sunt si ei voluntari. Si nici lor nu le stie nimeni numele.

Un succes neasteptat

Ei, chiar din prima saptamana nu m-am asteptat la asa ceva. Dupa cum mi-a soptit spionul cel mai drag mie, aseara la televizor, domnul Orban (care nu stiu cine e dar nu conteaza) a mentionat cuvantul jocului nostru. Continuam.

„As a courtesy fata de ceilalti, curatati chiuveta dupa folosire”, scria (complet in engleza, normal) la baia din camping. In ultima seara acolo V. a intrebat. Ce inseamna? Am pornit sa-i explic si apoi m-am oprit. Am stiut ca incerc degeaba, V. e copil destept, dar am sperat ca totusi…

Curtoazie?

Nu, e chiar un cuvant uitat.

Cine are chef de joaca, stie ce are de facut. O saptamana intreaga, nu uitati! Si astept rapoartele cu succesul inregistrat. 😀

Cuvantul saptamanii

Cand e cu noi, nepotul cel mare, aflat deja spre finalul adolescentei, ne mai intreaba ce inseamna unul sau altul dintre cuvintele pe care le folosim. Nu cred ca avem un vocabular iesit din comun, ci poate doar din cotidianul Romaniei de azi.

Dupa vizitele acasa, pigmentate de flashuri televizate din emisiuni curgand din inertie pe micul ecran in case sau locuri publice, ma bantuie o limba ciuntita. Rezultat posibil si al opririi aparatului la rugamintea noastra. Dar discutiile cu prea multi dintre copiii de azi arata cu degetul o saracie de limbaj a oamenilor alesi sa vorbeasca zilnic in fata lor.

Uneori percep cuvintele uitate ca o sumedenie de balene esuate pe o plaja pe care sunt si eu. Si nu mai pot sa le las acolo sa moara, trebuie sa le imping inapoi spre viata. Asa ca va invit la un joc. In fiecare saptamana aleg un cuvant pe care-l aud mult prea rar. Iar voi incercati sa-l impingeti inapoi in limba vorbita, folosindu-l cu predilectie atunci cand se potriveste in context. In conversatii si pe bloguri. Iar daca va place jocul, spuneti cuvantul si altora, sa-l preia si ei.

Primul cuvant: sumedenie. Pentru ca imi spunea anul trecut sora mea ca tot mai putina lume il foloseste.