De ce mai cred in basme

Duminica trecuta a nins frumos cu fulgi mari si desi, ingrosand spornic plapuma sub care viseaza pamantul.

Locuiesc la tara. Atat de la tara incat copiii din imprejurimi sunt culesi de un minibus si adusi la gradinite si la scoli. Atat de la tara incat unele drumuri nu sunt curatate complet de patura alba.

Lunea trecuta un minibus pentru copii mergea pe o sosea cu zapada. Soferita conducea cu grija mare, ca atunci cand ai copii cu tine. Din fata s-a ivit o masina mica, ce-si incrucisa deja rotile. A trecut pe langa minibus dandu-i un ghiont spre panta cam grabita s-o ia la vale. Minibusul a ramas aplecat sa vada ce-i jos, cu rotile din stanga agatate de mormanul de zapada impins de plug la margine de drum.

S-au nimerit doi oameni pe acolo. Au vazut minibusul alunecand incet, dar sigur. Au vazut femeile – doua – impietrite inauntru alaturi de cei doi copii. Nu miscati, nu miscati, ziceau mut buzele femeilor. Au fugit intr-un suflet prin zapada. Si asa, cu mainile, cu spatele, cum s-au priceput, au tinut masina sa nu cada mai departe. Era ger. Au stat pavaza intre masina si prapastie. 10 minute, 15 minute. Pana cand au venit pompierii.

Au stat si au ajutat doar pentru ca se nimerisera acolo cand cineva a avut nevoie de ei. Nimeni nu stie cum ii cheama.

Pompierii sunt si ei voluntari. Si nici lor nu le stie nimeni numele.

16 Responses to “De ce mai cred in basme”


  1. 1 doctor demonicus-sabbaticus Ianuarie 25, 2010 la 8:57 pm

    As I said before: discretie.

  2. 2 explorish Ianuarie 25, 2010 la 9:09 pm

    erai si tu unul dintre cei doi oameni?🙂

  3. 3 pinguilde Ianuarie 25, 2010 la 9:51 pm

    doc:🙂

    explorish: Nu. Stire din ziarul nostru local. Cinci randuri langa poza cu minibusul asigurat cu cablurile montate de pompieri. Suficient de clara ca sa prinzi exact intamplarea. Si sa cazi pe ganduri, desi sigur nu asta a fost scopul articolasului. El s-a vrut doar informativ, pentru ca ajutorul asta „doar asa” intra in firesc aici la noi la tara.🙂

  4. 4 explorish Ianuarie 25, 2010 la 11:14 pm

    hmm. simt o urma de antiteza sugerata fata de „celalalt la noi in tara”. banuiesc ca e vorba de presa tip stirile de la ora 5, si nu de ajutorul dat de oameni – care cred ca s-ar fi intamplat si la noi.
    in ce priveste presa, nu ma pronunt, ca nu prea cunosc. din ce-mi mai cad ochii pe diverse titluri, si aici si acolo, mare diferenta la „tabloide” nu e. la ziarele locale, nu stiu, la al meu din oras cam tot asa cred ca s-ar fi incadrat fapta🙂.
    cred ca unde mai e de lucru la noi e la presa „serioasa”, gen die zeit, nzz, spiegel sau „tagi”. dar poate nu stiu eu si se face si la noi. zf cred ca se vrea asa, din cate stiu se tinea destul de bine.
    deci ce ai vrut sa zici de fapt?🙂

  5. 5 pinguilde Ianuarie 26, 2010 la 1:04 pm

    Aaaa, nu, nu. Greu de evaluat precis ce e in Ro fara sa locuiesti acolo. Uite cum ma pui sa scriu poliloghii si sa opresc mintile celorlalti de la zburdat pe caile pe care le vad ei.🙂

    Mi se intampla de multe ori sa fiu interpelata (de oameni din Ro, ce-i drept): pe ce lume traiesti? Si mi se pune in carca si o desaga plina de naivitate. De fiecare data imi pun intrebarea inapoi. Pe ce lume traieste oare cel care ma intreaba? Si ma cutremur. Ma si intristez de atata lipsa de speranta pe care incearca sa o transmita cu intrebarea. Acum n-am vrut decat sa arat: uite, pe lumea asta traiesc. Si oricat de improbabil le-ar parea unora, e reala. Poti sa pui mana pe ea.🙂

    Siugr ca e si chestiune de perceptie. Unii sunt mai dispusi sa vada lucrurile roz, altii pe cele gri, altii pe cele negre, cand de fapt lumea e multicolora. Sigur ca fiecare om e un manunchi de calitati si defecte. Acelasi om care dovedeste compasiune fata de un strain caruia i se face rau pe strada, poate sa-si denunte prietenul cel mai bun ca are parul rosu natural intr-o societate care-i persecuta pe roscati. De exemplu. Insa mi se pare ca ce iese la iveala din fiecare e si rezultatul unei conjuncturi si a relatiilor cu ceilalti. Am norocul sa traiesc intr-un loc si un moment care scoate ce-i mai bun din fiecare. Si daca asta se poate aici, atunci se poate si acolo la oamenii cei pesimisti care ma cred prea „inocenta” pentru varsta mea.

    Mai e un aspect important in povestea asta. Intamplarea s-a petrecut afara din localitate. Pe o sosea izolata, unde circula putine masini si unde nu se prea plimba oameni. Nu stiu cum s-au „nimerit” cei doi acolo. Poate sunt chiar din masina care pierduse controlul. Poate dintr-o alta care a trecut mai apoi. Exsta o lege care zice ca in trafic (deci in cazul in care erau in masina), esti obligat sa ajuti dupa cat te pricepi si cat sa nu te pui in pericol. La cum statea de aplecat busul, ajutorul asta s-ar fi restrans la apelat 112. Dar oamenii aceia au facut mai mult, desi usor n-a fost si desi s-ar fi putut accidenta chiar ei.

    Felul sec in care a fost scrisa stirea, fara sa-i scoata in evidenta pe cei doi, denota o incadrare a intamplarii in normal. Anormala a fost iesirea de pe carosabil si asta a facut stirea demna de mentionat. Cand ai constant exemple din astea in fata ochilor, tinzi sa reactionezi la fel daca ajungi tu in situatia de a da ajutor. Deh. Puterea exemplului.🙂

    Tu zici ca oriunde s-ar fi reactionat la fel. Mie mi se pare ca cei care incearca sa-mi domoleasca entuziasmul atunci cand vin cu idei generoase, cei care-mi spun ca oamenii nu sunt buni, sunt lipsiti de astfel de exemple. Altfel de ce n-ar crede si ei intr-o lume mai buna? Mai sunt oameni (din Ro, din nou) care daca ma ofer sa-i ajut se mira, de ce as vrea sa-i ajut? Pai pentru ca au nevoie de ajutor si pentru ca eu pot sa-l ofer. Simplu. Mi se confeseaza atunci oftand, eh, nu prea mai sunt oameni din astia care sa ajute dezinteresat. Si din nou mi se strange inima.

    Nu stiu cum e de fapt. Adepta a impartirii uniforme a calitatilor si defectelor in lume, refuz sa cred ca in Ro nu exista omenie. Dar dintr-un motiv sau altul, ea nu mai e destul de vizibila. Pe de alta parte, nu pot uita niste secvente de acum mai bine de un an cred. Desi mi-au venit in minte abia cand ai pus tu antiteza dintre cele doua la noi. Era ceva intalnire importanta in B, cu sefi de state. Si in haosul ala, cu circulatie restransa si altele, o tanti care mirosea rau a bani, a dat cu jeep-ul peste un student sau studenta pe strada. Au venit rapid unii cu o camera de la o televiziune, indignandu-se in direct de fapta femeii. Au filmat victima si au filmat multimea. Unii se stransesera gura casca. Altii treceau pe langa refuzand cu superioritate sa se uite. Astia filmau mai departe, in vreme ce un om murea. Unul n-a venit sa-i tina mana. Sa-l incurajeze daca altceva nu stiau sa faca. Am privit cu groaza zeci de oameni atat de blindati incat nici o farama de compasiune n-a avut cum evada.

    Aici nu e vorba numai de cat din ce se intampla bun ajunge in presa. Ziarele locale din Ro, prinse in lipsa de evenimente din cotidianul unui burg marunt, sunt la fel de anoste (si inevitabil serioase) ca si cele de aici. Sau erau pe vremea cand am luat eu unul in mana, ar putea fi mai demult, nu mai stiu cand s-a intamplat asta🙂 . E vorba de lucrurile pe care le vezi in jur. Eu tot timpul ma impiedic de oameni din astia saritori. Chiar fara sa mi-i arunce stirile din ziarul local in fata. Altii se pare ca nu-s la fel de impiedicati.😐

    Si atunci m-am gandit sa le pun eu sarme in cale.😀

  6. 6 Alex_S Ianuarie 26, 2010 la 1:36 pm

    Si la noi sunt oameni saritori. Mi-a sarit ieri unul in fata pe trecerea de pietoni.😀

  7. 7 Alex_S Ianuarie 26, 2010 la 1:39 pm

    Lasand gluma la o parte, primul cuvant care mi-a trecut prin minte a fost „omenie” si m-am intrebat daca nu cumva a inceput sa intre putin la naftalina…

  8. 8 pinguilde Ianuarie 26, 2010 la 3:06 pm

    explorish
    Completare. Sa nu se inteleaga gresit. Mai toate consideratiile de mai sus le-am rumegat dupa ce ai facut paralela cu Ro. Impulsul initial a venit de la o fapta buna, care mi-a produs bucurie. Sunt norocoasa sa traiesc printre asa oameni si am impartasit bucuria cu ceilalti. Cu credinta ca asa sunt toti oamenii, inclusiv cei care nu-s gasiti de sceptici.

    Alex
    Dupa cum ziceam, parerea mea e ca tine de conjunctura. Si chiar si acum eu vad atat de multi oameni de omenie. Uite: Alex, explorish si prietenii lui, doc.😀

    Si stii doar ca mai sunt si multi altii chiar la mijloc de Romanie (hug tuturor🙂 ). La mine nu miroase a naftalina. Sper sa n-am nasul infundat.😛

  9. 9 explorish Ianuarie 26, 2010 la 3:30 pm

    @pin – inseamna ca am inteles eu gresit – din primul tau comentariu dedusesem ca faci (in sinea ta) o paralela. dar poate snt doar eu cel care a vazut-o, deci facut-o🙂.

    a propos de ce zici de B. – banuiesc ca te referi la Bucuresti, nu la Brasov, Botosani sau Botiza🙂. mi se pare ca media romaneasca e prea mult axata pe bucuresti. cel putin la televizor – nu stiu ce ziare citesc oamenii in „provincie”. orasele mari dezumanizeaza, in general. nu stiu daca e vreo exceptie, de metropola din asta inghesuita renumita pentru oamenii cumsecade. impresia mea e ca viata in „provincie” curge altfel. dar ai si tu dreptate, poate nu pot sa-mi dau seama cat de altfel.

    @alex – a propos de ce ziceam de bucuresti, probabil e mai greu de dibuit omenie sa sara in ochi, dar egzista (stiu sigur, ca stiu pe cativa. uite de exemplu unu’ care si-a curatat strada, nu numai parcarea :)). un alt exemplu, de incurajare ca exista si alti oameni saritori🙂, dintr-un mic oras de provincie, saptamana trecuta: domnul X. e intr-o vizita, cand se intoarce la masina, bateria nu da nici un semn de viata. cere curent unui om, dar n-are cablu. merge la o benzinarie din apropiere, de unde cumpara un cablu. se intoarce la masina, cere curent altui om, care zice – „domle, cablu’ asta nu-i de nici o treaba. am eu unul, da’ e acasa.” si dupa un moment de gandire: „stiti ceva, stati ca ma duc pan-acasa sa-l aduc.”. s-a dus omul acasa, a venit cu cablu’, au pornit masina, la revedere, la revedere. domnul X. a ramas perplex, dar ajuns acasa s-a trezit, l-a cautat in cartea de telefon si s-a dus la el sa-i duca o sticla de vin de casa drept multumire.

    si ca sa divagam un pic spre alta tema vasta de discutie, omu’ cu cablu’ era foarte evident ungur, iar domnul X. foarte evident roman. daca s-ar apuca sa discute politica si istorie la o bere, n-ar cadea de acord asupra unor anumite probleme delicate😉, snt convins. dar asta nu-i impiedica sa fie… oameni.

  10. 10 the judge Ianuarie 26, 2010 la 6:09 pm

    😯 wow

  11. 11 windwhisperer Ianuarie 27, 2010 la 6:11 pm

    hello all !
    Daca in fiecare zi tinem un mic sfat de taina cu noi insine , fara sa ne supraevaluam calitatile , cinstit si sincer , am fi mai buni , mai darnici, mai linistiti cu noi .. . E simplu . Iar mie imi place sa dau…zapada🙂
    Alex…. la noi sar…. caprioare si veverite . Iar cand tupaie , lipaie gaste , ne oprim 🙂

  12. 12 doctor demonicus-sabbaticus Ianuarie 28, 2010 la 10:15 am

    pin:

    Acum ceva vreme Konrad Lorenz ( compatriot cu tine, fondatorul ethologiei si laureat Nobel) a publicat o carte care pentru mine ramane o extrem de importanta: ” On Aggression”

    Nu intru in amanunte. Cartea merita citita…repetat.

    La un moment dat Lorenz demonteaza una din presupozitiile fondatoare ale tezei superioritatii absolute a lui homo sapiens: eroismul dezinteresat si instinctul de a salva un semen aflat in pericol.

    Scenariul e urmatorul: te gasesti pe malul unui rau si vezi un copil care se ineaca. Orice fiinta umana sare imediat si salveaza copilul. Normal si 100% UMAN. Oare?

    Ghici unde s-a inregistrat EXACT acelasi raspuns? Hai sa-ti zic😀 Coloniile de cimpanzei si urangutani din Africa. Un cimpanzeu face acelasi lucru ca un om atunci cand vede un „semen” in pericol de moarte: incearca sa-l salveze. Keep in mind ca vorbesc nu de relatia mama/tata-pui.

  13. 13 doctor demonicus-sabbaticus Ianuarie 28, 2010 la 10:29 am

    One more thing nr.1

    Nici macar agresiunea intra specie nu e 100% umana. E adevarat ca majoritatea animalelor practica agresiunea intraspecie dar luptele pentru teritoriu sau femele NU sunt construite pe scenariul fight to the death. Moartea unora dintre combatanti este in cele mai multe cazuri accidentala.

    Exista insa un animal in cazul caruia luptele pentru teritoriu sau resurse sfarsesc prin distrugerea fizica a oponentului. Ghicesti care e? iti spun tot eu: sobolanul. Dpdv al violentei cotidiene asumate integral, sobolanul este cel mai apropiat de noi.

    Evident ca homo sapiens are monopolul atunci cand vine vorba de genocid sau holocaust. Aici suntem campioni absoluti.

    Concluzie:

    Cred ca de fapt pendulam perpetuu intre cimpanzeu si sobolan. In opinia mea tipul asta de „dilema” e truvabila atat in Manhattan (despre asta, cu alta ocazie😀 )cat si in Mizil.😀

    Este la fel de adevarat ca exista modele de civilizatie si mai ales de civilitate care produc mai multi „cimpanzei”, pe cand altele secreta de multe ori fat and aggressive rats. Neplacut e cand exclusiv sobolanii apar in fata. Ciuma sociala e produsul firesc.

  14. 14 doctor demonicus-sabbaticus Ianuarie 28, 2010 la 10:30 am

    pin:
    One more thing 2.😀

    I miss this place. Welcome back!

  15. 15 Alex_S Ianuarie 28, 2010 la 1:56 pm

    Doc

    Asta cu Manhattan-ul ar trebui studiata la fata locului!😀

  16. 16 pinguilde Februarie 3, 2010 la 10:58 am

    doc
    Ca bine le mai zici, bi… Nu, nu. Glumeam. Dar le zici bine. Parca pui ancora cuvintelor mele.🙂
    Macar de te-as starni mai des.😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: