Culturi de primavara

Ca si campurile ce asteapta reavene sa fie rascolite si insamantate, tot asa se cultiva si gustul. Uneori si primavara. Acum cativa ani am avut-o la noi de Pasti pe Supermadalina. O fata simpla la gust, dar franca si proaspata in prejudecatile ignorantei ei. Supermadalina pentru ca la ea toate sunt Super. Din una in alta, epuizand subiectele safe, de genul iernii lipsa la apel, a primaverii mai timpurii parca decat anul trecut si a verii care sa speram ca nu va fi exagerat de torida, am ajuns la muzica.

Muzica clasica e superplictisitoare.

Greu de explicat cum a spus asta. Sigura pe ea, da. Cu un gest al mainii care a si inlaturat muzica clasica de pe mesele intinse. Tradand si autosuficienta, e adevarat, insa una scuzabila. Pentru ca impresia predominanta a fost candoarea. Supermadalina nu face afirmatii pe care sa le tina ancorate cu lanturi de otel. E dispusa sa le arunce la cosul de gunoi pe loc, cu toata greutatea cremenii in care le ciopleste.

Melomanul convertit de langa mine (convertit la varste adulte!, deh, traiul alaturi de o pinguilda cantatoare nu-i asa lipsit de sacrificii pe cat pare la prima vedere) a fost oprit de la aruncat de flacari pe toate orificiile capului doar de inocenta aceea stralucinda. Aura perpetua a Supermadalinei.

Superplictisitoare zici? Si pe loc a deschis laptopul pe care avea cateva cantecele mai vechi. Mica serenada a lui Mozart era prima, urmau cateva piese lirice ale favoritului meu Grieg si nu mai stiu ce. Lucruri usurele. Cu un aer de martira binevoitoare, Supermadalina a ascultat fara sa cracneasca. Ar fi vrut sa spuna ca ii place, pentru ca e fata buna. Numai ca nu stie sa minta cand vine vorba de placut sau nu. A incercat sa-si ascunda cascatul. Prelungit. Pana la un moment dat, cand brusc i s-a luminat fata. In sfarsit! Asta da! Ei, uite, asta e intr-adevar o piesa faina, ne-a zis ea fericita ca ne poate rasplati stradaniile.

Playerul epuizase mica lista si o luase de la capat cu Mica serenada. Daca i-am fi pus-o si a treia oara, ar fi devenit probabil superfaina.

Mi-am amintit de intamplare dupa ce ieri condusa de linkul de la concertul la care ne-a dus explorish, am nimerit la turambar. Care povesteste cum a ajuns dependent de un cor din Patimile dupa Matei al lui Bach. Bucata ce a crescut in el dupa ascultari repetate, pana a ajuns sa-l sfasie pe dinauntru. Asta fara sa stie din cuvinte ce ar trebui sa simta. Exact asta ar fi trebuit.

Si acum ma mut la alte ganduri invalmasite dupa concertul lui explorish. Pentru omul cantaret, un concert e perceput deformat de urechea ce incearca o permanenta armonizare proprie in intregul muzicii. Sau agatarea de o anumita melodie ce ii usureaza drumul melodiei pe care trebuie s-o duca la capat. Oricum e o experienta intima alterata de exercitiul cantarii si ocaziile de a cunoaste alte feluri de receptare sunt extrem de rare. Motiv pentru care ii multumesc vecinului de la vest.

Publicul este foarte important atunci cand canti. Foarte, foarte. De fiecare data incerci sa-i transmiti ceva. Nu stiu exact cum se formeaza energia care te ajuta sa mergi pana la identificarea cu ceea ce canti. La toate concertele clasice publicul sta si asculta fara sa te incurajeze activ, totusi de pe scena nu-l simti intotdeauna la fel de prins. Insa cand o face, te transporta in alt univers.

Ar fi fost mai potrivit poate sa pun niste patimi si eu. Numai ca ultima experienta transcendenta a fost cu Paulus. Oratoriul lui Mendelssohn care povesteste viata Sf. Paul, de la convertire pana la martiriu. Oratoriul cu care am fost si la Roma. Pun mai jos doua bucati, care in desfasurarea oratoriului se succed, dar sunt diferite ca atmosfera. Prima e cu intaratarea crescanda a multimii la auzul vorbelor sfantului Stefan, considerate blasfemiatoare. Indemnurile la aruncatul pietrelor se inmultesc si cresc in intensitate si cand am cantat asta am facut-o gata sa dam si noi cu piatra. A doua e ruga sfantului Stefan pe moarte, atunci cand se ofera domnului. In viata si in moarte. Si pot garanta ca fiecare dintre noi s-a oferit atunci cand am cantat. Exista alte bucati care imi plac si mai mult, oratoriul intreg il gasiti aici, numai ca e nevoie de cont pentru a asculta playlistul in intregime. Inregistrarea e din concertul tinut in Austria, la Roma am avut putin trac.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

39 Responses to “Culturi de primavara”


  1. 1 alexandru Aprilie 1, 2010 la 12:33 pm

    Bonjur,

    N-ai sa crezi cât de mult îmi zburlesti imaginatia cu inefabila ta Supermadalina. Însa lasând-o la o parte, am sa te rasfoiesc mai des, caci povestile tale curg frumos si limpede, si asta nu e doar o politete de circumstanta.

    Pe curând, sper.

  2. 2 anktiu Aprilie 1, 2010 la 2:48 pm

    sufletul meu striga: sunt corista, sunt corista, va rog primiti-ma inapoi in corul din care am dezertat fara tragere de inima cand a trebuit sa schimb judetul. striga insa mut, prin urmare nu il aude nimeni, si prin urmare nimeni nu ma ia inapoi, si chiar daca ar face-o, nu m-as putea duce… nu am putut deveni fiica adoptiva a nici unui alt cor, aveam un soi de complex din care mi se parea ca nici un cor nu e la fel de bun ca si cel al d-lui Fitz, de la care am plecat. E desigur o prejudecata ancorata intr-o adanca recunostintza, tin sa cred.

    mereu mereu insa, cand citesc la tine (sau la melomanul de-alaturea ta) despre concertele corului in care ai ocazia sa iti manifesti atatea dedesubturi si deasupra-uri sufletesi, mi se face inima cocteil de admiratie, gelozie, nostalgie si bucurie cum ca esti aci la un click distantza.

    de cand ma duc la cor sa stau pe scaunul ascultatorului, nu mi se mai pare atat de fain ca atunci cand stateam in picioare in fata publicului. Acuma-mi vine si mie sa zic ca supermadalina ca e superplictisitor sa ascult „piesele” intortocheate ca linie melodica, ale altora (chiar daca ascult la corul dlui Fitz!) Dar sa stii ca atunci cand stateam in picioare si articulm glas langa glas sunete dupa purecii aceia cu coada de pe partituri, era mult mai emotionant. Nu stiu, nu stiu, cu ascultatorii nu aveam nici un soi de relatie, doar cu ceilalti coristi.

    Minunat mi se pare si acum ca doi sau mai multi oameni sa cante in armonie. Cine asculta doar incurca… prilejuieste trac, solicita in mod tacut performantza si buna prezentare. De public am devenit mereu constienta abia cu ocazia aplauzelor de la final. Cred ca tot ce-am vrut vreodata sa trezesc publicului a fost aspiratia sau gelozia pe faptul de a face parte dintr-un intreg atat de armonios si de dedicat unui cantec comun pe care fiecare il interpreteaza in felul sau, dupa cum are voie. No, iac-asa acuma, ca spectator ascultator privitor ce sunt, traiesc exact ce mi-am transmis din vremurile cand eram pe scena.

    si in sfarsit, vreau sa iti transmit ca e superfain cantatul vostru, chiar daca este superplictisitor pentru Supermadalina din mine😛

  3. 3 anktiu Aprilie 1, 2010 la 2:52 pm

    PPS: ma chiar intreb oare ce insemnatate sa aiba faptul ca la ascultat nu imi place aproape nici un soi de muzica, iar la cantat imi place oricare, cu conditia sa o cante cineva+eu…

  4. 4 pinguilde Aprilie 1, 2010 la 3:33 pm

    alexandru
    Complimentul tau e strivitor. Acum imi va fi teama sa ma mai apropii de tastatura ca sa nu te dezamagesc.😀
    Glumesc. Trebuie sa scriu aici pentru ca am cativa oameni mana intinsa cu aratatorul indreptat implacabil spre tastatura care spun: scrie! Asa ca na, le fac hatarul. Da’ numai in joaca.

    Stiu in capitala ta pe cineva cu acelasi nume care scrie la fel de savuros. Stranie coincidenta. Sau nu-i?

    ank
    O da. Muzica facuta e in cele mai inalte ceruri. Everestul, iar aia ascultata e varful Omu. Dar imi place si sa ascult pentru ca m-am invatat cu perfectiunea si oricat m-as stradui, zdranganitul meu la pian nu se apropie de divinitatea inregistrarilor vrajitorilor pianului de exemplu. Si mai sunt o gramada de alte muzici pe care nu le pot canta. Vad ca la mine functioneaza chestia cu repetitia. De ce ascult mai mult, de ce imi place mai mult. Si la nepoti. Pe Paul anul trecut l-am indragostit de muzica simfonica pe care poate dansa.😀 Iar cel mic e acum cu urechile ciulite de cate ori aude ceva mai involburat. A pornit cu soundtrack-ul de la Lord of the Rings, filmul cu uratenii la care n-ar indrazni sa priveasca, dar care ii starnesc imaginatia incontrolabil.🙂 Cred ca am putea incerca si niste Wagner cu el. Deocamdata pare interesat de Ayreon. Are cinci ani.😆

    Concertele auzite sunt de obicei mai frumoase daca au muzica deja cunoscuta. Desi s-a intamplat si sa am revelatii la ceva cu totul nou.

    Concertele cantate… sunt altfel decat cantatul impreuna. Asta facem oricum la repetitii si e exact asa cum zici tu. La concerte exista aproape intotdeauna un strop de trac care rontaie legaturile dintre noi. Ca o ceata ce ne cuprinde si in care numai publicul e in stare sa sufle. In copilarie nu aveam niciodata trac. Dar si atunci am putut simti inca din timpul cantarii diferenta dintre un public entuziast si unul plictisit. Bucuria ascultatorilor e ca un nor pufos. Iti vine sa pui mana, dar daca o faci n-ai ce apuca.

    In orasul cu acasa ta am cantat in doua coruri. Unul de muieret😀 cu Flora. Si celalalt mixt si excelent, cu Ioji. Al Florei sigur mai exista, dar experienta cantatului acolo e ceva mai complexa.😉

  5. 5 alexandru Aprilie 1, 2010 la 10:54 pm

    Pai eu am pasit sfios, cu grija si bagare de seama, sa nu carecumva sa calc pe ceva, sa nu clatin vreun lucru sau vreun cuvânt de la locul lui si tu-mi spui mie c-am fost strivitor…aman, aman !

    Scrie, scrie, soarbe o cafeluta, scrie, fa o mica siesta si scrie iar. Voilà. Ca-i musai.

    Un omonim du côté de chez moi ? Care se deda la pus cuvinte dimpreuna ? Ah bon ? Nascut în aceeasi zi, locuind la aceeasi adresa ? S-ar putea sa-l cunosc. Dezvolta, rogu-te.

  6. 6 Alex_S Aprilie 2, 2010 la 4:33 am

    Superfain!😀

  7. 7 pinguilde Aprilie 2, 2010 la 11:44 am

    Daca n-ai fi intrat din nou de acasa n-as fi putut fi sigura, dar acum sunt. Da, locuieste la aceeasi adresa.😀

    Data nasterii o stiu doar pe a lui, nu si pe a ta. Insa colegi de camera fiind voi, cu acelasi loc de munca, cu aceleasi talente, aceleasi nume (toate!!!), as paria ca si data nasterii se potriveste. Numai ca e un catch. Eu il cunosc pe el mai bine decat ma cunoaste el pe mine. De fapt ne-am intalnit si fata in fata acum mai bine de un secol. Am dat mana, ne-am prezentat, am discutat politicos si poate plicticos, caci nu-mi mai amintesc nimic. Am mai discutat apoi de inca doua sau trei ori la fel de politicos si plicticos si gata. Fiecare a mers pe drumul lui.

    Da’ totusi lumea chiar e mica. Incape in varful degetelor noastre.

  8. 8 alexandru Aprilie 2, 2010 la 4:06 pm

    Ah. Ai dreptate. E mica, dom’le. O zgândraim cu unghia, îi dam mici bobârnace, o presaram în supa sau pe tort si ne cunoastem, vorba frantuzului, sur le bout des doigts.
    Numai ca tot nedumerit sunt asa ca da-te-n vileag, stii tu cum. Ma rog, daca vrei.

    Catch as catch can…

  9. 9 pinguilde Aprilie 2, 2010 la 6:35 pm

    Uitam de placerea descoperirii?🙂

  10. 10 alexandru Aprilie 2, 2010 la 7:06 pm

    Nu. Plezirul e musai de partea mea, dar ce zici de placerea re-descoperirii ?

    Ma rog, daca sunt amorf si de un plictis soporific, pentru tine numai placere n-o fi.

    Hai sa jucam prelungiri: mai azvârli câte-un hint, câte-o momeala, câte-un indiciu, câte o bucatica de puzzle, atât cât sa ma-ncui si mai tare, si când n-oi mai putea sa rabd de curiozitate, dezvalui episodul.

    Ce zici ?

  11. 11 pinguilde Aprilie 2, 2010 la 8:28 pm

    Primul hint: e descoperire.🙂

    E voie si cu indus in eroare?😛

  12. 12 pinguilde Aprilie 2, 2010 la 8:31 pm

    Sa nu intelegi gresit. Pana acum n-am aratat cu degetul spre balarii. Deci hintul e: e descoperire, nu re. Desi stiu ca numele vine de la data nasterii.😉

  13. 13 alexandru Aprilie 2, 2010 la 8:38 pm

    Oh nu, nu înteleg gresit. Nu.

    Regula e no rules, deci indu în eroare.

    Si atunci îti mai dau eu un hint, vorb-aia, daca e marti, e Belgia. Deci daca e data nasterii, e si Ioan.

    Se lipeste ?

  14. 14 alexandru Aprilie 2, 2010 la 8:39 pm

    (si asta nu e inducere în eroare).

  15. 15 pinguilde Aprilie 2, 2010 la 10:52 pm

    Se lipeste, sigur. Doar asta zisesem si eu.😉

    Hint nou: coincidenta aceasta este telenovelistica de-a dreptul.😀

    Asta seara nu mai vine nimic.

  16. 16 alexandru Aprilie 2, 2010 la 11:03 pm

    Ptiu, la capitolul sarade cu seherezade tot eu sunt în corzi. Nu-i, nimic, oricum era menit sa se administreze cu lingurita, un plaisir à la fois, asa ca la nuit porte conseil si asteptam postalionul de mâine.
    Presimt însa ca asteptarea o sa fie mai mult veghe cu multa cafea. Cu voia domniei-voastre, marca Papagalos, ibric de arama si sorbituri mici.

  17. 17 alexandru Aprilie 2, 2010 la 11:33 pm

    Inutil deci sa adaug: the ball is in your court.

  18. 18 pinguilde Aprilie 3, 2010 la 11:24 am

    Indiciul doi e valabil si cu mine in centrul scenariului sud-american, dar si cu tine in visul de fiecare seara al gospodinei.😀

    Eu stiind cine esti si tu nu, mingea e tot timpul la mine. Nu? Pe tine ar trebui sa nu te poata cuprinde plictisul, dar poate te induri si de mine (si de cititori) si faci publice firele pe care impletesti rationamentele pornind de la indiciile de pana acum. (galbior clipind nevinovat dar totusi irezistibil din gene)

  19. 19 pinguilde Aprilie 3, 2010 la 5:02 pm

    Te vad cazut pe ganduri. Si ma cuprinde o oarescare compasiune.

    Hint nou: Primele doua indicii contin atat de multa informatie incat ar fi suficiente pentru dezlegarea misterului. De n-ar fi potecile laturalnice atat de ademenitoare.

    Vorbeam de descoperire, asa ca plusez cu informatii care n-au cum sa te ajute. Mi-e greu sa te trimit la vanatoare de inorogi. Aproape imposibil de fapt. In schimb inzorzonarea faptelor pana nu mai pot fi recunoscute e in natura mea. Si ah da. Cafeluta imi increteste nasul, inainte sa-i spun nu. Lucru pe care ai fi putut sa-l observi, insa sunt aproape sigura ca nu l-ai.🙂

    La mine urmeaza: repetitie, slujba de inviere cu mult Schütz in program, somnic, repetitie, slujba de Paste cu missa in do major de Schubert, oua ciocnite, miel decimat, asa ca ne vedem dupa.

    Tie si tuturor, Paste fericit! Cand voi canta, o voi face si pentru fiecare dintre voi.

  20. 20 doctor demonicus-sabbaticus Aprilie 3, 2010 la 5:26 pm

    pin:

    „Tie si tuturor, Paste fericit! Cand voi canta, o voi face si pentru fiecare dintre voi.”
    Thank you, it means a lot, really. Paste Fericit.

  21. 21 malasuerte Aprilie 3, 2010 la 8:52 pm

    multumim😀
    Paste fericit !

  22. 22 Alex_S Aprilie 3, 2010 la 10:26 pm

    Paste fericit si cantari frumoase!🙂

  23. 23 windwhisperer Aprilie 4, 2010 la 1:22 am

    Pin ule ! multumesc mult ! o sa fiu aproape de tine ! thx thx thx , and bear hug
    sa nu-mi dai *ghionturi* daca falsez🙂
    xxx Paste fericit !!! !

    ps. cuibul e de acum doi ani😦 Ivy d-lui deck n-are decat mugurasi acum . blue jay ul insa a cuibarit in preajma, intr-un loc unde nu ajung nici catarandu-ma in dogwood🙂
    xx,j

  24. 24 alexandru Aprilie 4, 2010 la 2:33 am

    Asta e compasiune ? Asta-i cinism, asa sa stii, da, da, da. CiniZm chiar. Ma aburesti cu piste false, bruiaj, arabescuri si iluzionism à la Iozefini, ma scoti „l’idole des ménagères de moins de cinquante ans”, cum spun bastinasii pe aici, adica un soi de Alex Torres din Bulevardul Paulista de nu mai stiu cum ma cheama nici cu buletinul în mâna si pe urma cica ai remuscari.

    Dar cânti frumos.

    Joyeuses Pâques !

  25. 25 cristiana Aprilie 4, 2010 la 6:19 am

    pin,
    da, te-am auzit cintind si pentru noi. sa nu te miri! toti avem ureche muzicala si, la urma urmei, vocea unui pinguin cintator o putem distinge oricit ar fi corul de numeros.🙂 multumim!
    Paste fericit!

  26. 26 anowen Aprilie 4, 2010 la 7:01 am

    supersarbatori superfericite!😀

  27. 28 pinguilde Aprilie 4, 2010 la 4:22 pm

    all
    V-as zice ca-mi sunteti dragi, numai mi-e sa nu o luati la goana temandu-va de dragostea-mi naprasnica.😀

    cris
    Nu e un cor numeros. Suntem putintei. Imi ajung degetele sa ne socotesc toate capetele. De-aia m-ai auzit.🙂

    alexandru
    Inca o data imi atribui intentii pe care n-a cusut mama cu ata numele meu. Cand ai facut-o prima data? Dupa intalnirea de care zici ca nu-ti aduci inca aminte.😉

    superanowen😆

  28. 29 alexandru Aprilie 4, 2010 la 6:22 pm

    Pacatele mele, nu. Nu te încarc cu atributiuni neatribuabile, iertare, dar crede-ma ca nu si nu. Îmi place când istoria – traita sa nu – capata parfum de mister, asta e dezavantajul Alzheimerului. M-o-ncerca, mai stii ? – desi ar fi cam devreme. Avantajul însa e ca-ti faci prieteni în fiecare zi.🙂

  29. 30 pinguilde Aprilie 4, 2010 la 10:21 pm

    Mie nu-mi pui intrebari? Doar domnului Gugal?🙂

    Cred ca ma pricep mai bine decat dumnealui la raspunsurile care ma privesc. De cantat cant in trei coruri, toate austriece. De fapt ca sa fiu cinstita sunt doua si jumatate.

    Hint nou: melomanul din poveste a fost si el de fata, deja meloman, desi atunci si-a ascuns cu indemanare aceasta calitate. Doar Supermadalina a lipsit. Desi cu atata simpatie revarsata asupra ei, mi-ar fi placut sa-ti sugerez ca o cunosti.😀

  30. 31 alexandru Aprilie 5, 2010 la 3:31 am

    Pe Supermadalina n-am întâlnit-o direct. Jamais eu le plaisir, dar parc-as cunoaste-o dintotdeauna. Pe cine nu încearca o unda de duoisie sincera la adresa ei ? Supermadalina e un melanj savant, o alchimie suculenta de naivitate, candoare, cartezianism si pragmatism binar. Supermadalina însasi e un superlativ, pentru ea lumea se împarte în super sau se repudiaza sec cu un dos de palma, le choix est vite fait. Supermadalina nu e niciodata macinata de metafizice repuneri în chestiune sau de polemici chinuitoare, de unde côté-ul ei mereu linistit, ba chiar saritor si voluntar. Nu e nici tâfnoasa, nici încapatânata, nu poarta pica nimanui, cum spui nu e opaca la argumente, le asculta calm si zâmbitor, dar… e Supermadalina. Inefabila. Inenarabila, si totusi merita un opus gen „the life and times of…”.

    Apai întrebari ti-am pus, mai timid si usor voalat, nefiind sigur daca e de bon ton din partea mea. Dar cum le astepti si cum abia astept sa ti le pun (desi e posibil sa ma trezesc cu noi labirinturi stil trompe l’oeil), ti le pun: Cine sunt faptasii ? Care sunt circumstantele ? Cine e gospodina ? Vrei sa ma eclerezi ?

  31. 32 anowen Aprilie 5, 2010 la 7:01 am

    pin
    in ce directie ar trebui sa o luam la goana ca sa nu te sperii?

  32. 33 pinguilde Aprilie 6, 2010 la 10:28 am

    alexandru
    Cu frisca sau fara?

    Faptasii crezusem ca sunt clari: tu, eu, melomanul. Plus extras, ca sa populam decorul si sa facilitam intalnirea. Descoperirea circumstantelor cade in sarcina ta. Asa e jocul. Gospodina e magazionera fabricii de confectii si tricotaje din Cornu de Jos. Desi ar putea fi si secretara sefului depozitului farmaceutic din Bucium. Sau vatmanita de pe tramvaiul 11 din Iasi. Sau ca sa nu discriminam, profa de istorie care-si asteapta pensionarea la scoala generala din Maruntisu. Dar parca mai conteaza cine ar mai suspina privind povestea romantata in care ne jucam propriul rol?

    Daca tot nu e clar, pot schita pentru tine episodul 1. In ambele variante.😀

    ano
    Directia nu conteaza. Da’ sa fie in cerc.🙂

  33. 34 pinguilde Aprilie 6, 2010 la 10:36 am

    alexandru
    Am uitat, sunt impresionata. Ce bine ai citit-o pe Supermadalina. Asta poate inseamna doua lucruri. O cunoastere atat de adanca a naturii umane incat toata joaca de aici nu mai e decat de ochii lumii, ochiului tau vulturesc neputandu-i scapa nici un indiciu din cele deja frezand inflatia pe care le-am pus. Sau un talent nemarginit in creionarea portretelor din partea-mi. Gand care abia infiripat ma face sa rad cu pofta.😆

  34. 35 pinguilde Aprilie 7, 2010 la 9:35 am

    alexandru
    Putin dezamagita ca ai terminat abrupt joaca.
    Si ca te-ai lasat dus de aparente. Da, e o coincidenta ca exact persoana cantatoare din viata ta e zaua care ne leaga pe noi doi, dar sa crezi ca sunt ea si ca blogul acesta este o minciuna asa elaborata…😆

  35. 36 the judge Aprilie 7, 2010 la 4:45 pm

    wow. superwow!😀

  36. 37 alexandru Aprilie 12, 2010 la 12:24 am

    Pentru multi fini cunoscatori ai naturii umane, istoriile au din pacate epitaf în loc de motto (de genul « bun sfetnic celorlalti, dar sarman consilier siesi ») si se însaileaza în sens invers, plecând de la epilog si terminând la capitolul unu.
    Asa ca natura umana eu încerc doar s-o cuprind, largo sensu, pentru ca sunt un animal social (si sociabil) si pentru ca intra-n aluatul pâinii mele celei de toate zilele, dar sunt departe de a o cunoaste. Mai mult din instinct de conservare decât din lejeritate supermedalineasca nici nu-mi propun asa ceva (per se ar fi pasionant, dar o viata întreaga tot n-ar fi de-ajuns). Asa ca o iau « as it comes », vorba perfidului Albion, fara sa ma afund prea mult în abisuri antropologhicesti . Desi nici asa nu-i bine, vadit lucru.
    Deh. Altfel confuzii nu fura neam, în ciuda unor mici si sugubete labirinturi subversive sau a unor mici plimbari cu tramvaiul unspe prin Copou (gen « take me for a ride); ba din contra, niste încoltiri speculative destul de timpurii.
    Desi oleaca stânjenit fireste ca m-am simtit, stii tu de ce. Pas d’accord ?

  37. 38 pinguilde Aprilie 16, 2010 la 5:02 pm

    alexandru
    M-as impauna fara rost admitand ca stiu de ce. Eu m-am straduit sa nu relev detalii compromitatoare sau stanjenitoare. De genul pielii expuse in exces ochilor celorlalti atunci cand am facut noi trei cunostinta.😛

    Desi pe tine asta poate te-ar fi magulit.😀

    Dar in rest, nu vad de ce faptul ca intamplator impartim o prietena draga ar fi motiv de stanjeneala.😕

  38. 39 musiualexandru Aprilie 18, 2010 la 3:07 am

    Fii pe pace, n-ai tradus public nimic nelalocul lui, epidermul prajit fiind cel mult circumstantial, necum federator, iar ceea ce împartim m-a facut sa cred în povestile cu zâne. Cu o zâna.
    M-ai stânjenit doar cu laude pe care nu le merit.
    Si mai cred ca rugaciunea tainica e mai ascultata decât mari cruci evlavioase „sur la place publique”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: