Mi se pare obositor stilul propriu de scris. Folosesc forma pasiva in exces, frazele se lungesc, tinzand sa spuna nu doar o poveste, ci pe toate daca se poate, tragand de invelisul elastic al cuvintelor pana la ratacirea sensului, aman clarificarea frazei pentru un cuvant cheie plasat la final, a fost si a avut monopolizeaza textul ca cei mai fara de scrupule industriasi.
Am citit de curand un text dintr-un magazin Eurosport mai vechi, despre raliul Dakar. M-am speriat. M-am frecat la ochi la o asa similaritate. Aproape am crezut ca l-am scris eu, desi nu-mi aminteam. Noroc cu semnatura. Maximilian Hartung. Suna a neamt si atunci mi-am dat seama.
Sunt prizoniera limbii germane. Si nici macar n-o cunosc cu adevarat.