Doua sunt lucrurile la care nu ma potrivesc cu oamenii acestor locuri. Unul ar fi voluntariatul asta entuziast de care dau cu capul pe oriunde as lua-o. Munca in folosul comunitatii are la mine in creier numele de munca patriotica si candva pe parcursul transformarii mele intr-o pinguilda mare si bine infipta pe schiurile ei mi-a fost inoculata ideea ca stransul hartiilor, crengilor uscate si frunzelor laolalta cu plantarea panselutelor in jurul blocului in fiecare primavara, ca si curatatul trotuarului de zapada in fata scarii sau a scolii iarna, sunt activitati nedemne de societatea libera in care ne-am trezit traind la putin timp dupa decembrie 1989. Poate si din cauza ca acelasi tipic il urmau si convocarile pentru strans cartofi, stoloni, struguri, porumbi si toate spanacele culese timp de 9 ani mai veseli sau mai incruntati, activitati ce cu siguranta ar fi trebuit prestate de altcineva.

La mine in sat, lumea tocmai a terminat de reparat turnul bisericii (Tuam ist kaputt, adica stricat, mi-a spus mie doamna Manuela au fost primele cuvinte in austriaca neinvatate de la mine ale lui Paul, rostite la inceputul lui noiembrie), dupa 526 de ore de munca voluntara efectuate de douazeci si ceva din consatenii mei. Ei sau altii mai construiesc si noul sediu la Asociatiei Sportive, unde cativa – peste 20 – activeaza ca antrenori tot de placere, mai organizeaza diferite targuri satesti, cu tot cu standuri, corturi si mese, au impodobit strada principala de sarbatoare atunci cand presedintele a venit si pe la noi in vizita, fac pe sanitarii la serviciul de cruce rosie si pe pompierii saritori in ajutor la orice catastrofa naturala sau ne. Plus alte multe actiuni de care nu mai zic acum, caci despre a doua nepotrivire vreau sa vorbesc.

Daca la voluntariat e vorba de sechele aparute ca respingere a muncii fortate pe care am desfasurat-o cot la cot cu milioane de romani, cum ar veni relativ independent de vointa mea, al doilea lucru ce-mi impiedica integrarea armonioasa in tara ce ma gazduieste deja de multi ani, e o lipsa personala.

Exista oameni cu maini verzi. Prietena windy e asa, florile din gradina ei ne-o dovedesc si ei ii dedic albumul cu poze de mai jos. In preajma acestor oameni cresc plantele ca in jungla. E suficient sa se invarta printre ele si tot ce are frunze, le inmulteste si scoate flori care de care mai colorate, iar apoi se umple si de rod. Austriecii par sa fie toti asa. Gradini in jurul caselor fara garduri, care rasfata privirile oricarui trecator, balcoane din care se revarsa imbelsugat flori albe si rosii, spatii publice cu floricele randuri-randuri printre tufe mici plantate discret la locul potrivit pentru a crea variatie si mai ales verde, izbitor de mult verde.

Eu nu-s asa. Am chinuit multe plante la viata mea si acum convietuiesc numai cu cele care cunosc arta supravietuirii in conditii extreme. Casa mea e usor de recunoscut, e cea in care balconul poate fi admirat in puritatea lui lemnoasa. Asta nu inseamna ca nu ma uit cu jind la celelalte case si ca nu bat din palme incantata in fata oricarei flori, cat de ghiocel ar fi ea.

Asa ca de indata ce am citit de expozitia de gradini organizata anul acesta in Bad Schallerbach (e itineranta si se tine din doi in doi ani), mi-am trecut vizitarea ei in planificatorul din minte. Candva la vara ma gandeam, cand om avea si ceva oaspeti topiti dupa florarit. Consortul mi-a stricat insa socotelile. Pavilionul de prezentari a gazduit doar doua saptamani bonsai si ikebane pe care trebuie neaparat-neaparat sa le vedem si noi. Cand, maine sau saptamana viitoare?

A fost un maine mai mult de lene. Pana sa ma hotarasc sa iesim undeva se facuse tarziu, asa ca Botanica i-a ramas numele. Si chiar daca a fost doar o plimbare, am pus-o tot la capitolul de drumetii. Pentru ca a ocupat locul uneia si pentru ca picioarele s-au vaitat la finalul turei de 2.5 km mai rau decat daca le-as fi suit pe Dachstein.

Rondurile cu flori, cel mai mare pitic de gradina din lume, nuferii, obiectele fanteziste incadrate generic la categoria arta si-au facut salas temporar in parcul de langa baile termale.

Va urma…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

4 Responses to “Botanica”


  1. 1 camelguilde Mai 17, 2009 la 9:02 pm

    Ioi! Ce frumoase’s toate!

    Şi le cunosti după nume?

  2. 2 pinguilde Mai 17, 2009 la 9:06 pm

    Nu, numele nu m-a interesat. M-am multumit sa le vad, miros, pozez.🙂
    La bonsai le-am mai pozat si etichetele, pentru curiosi.

  3. 3 windwhisperer Mai 18, 2009 la 12:23 pm

    THX!!!! 🙂
    frumoasa plimbare !
    De mult, cand am vazut prima data „ikebana” am cautat sa aflu tot ce se putea despre aceasta arta…arta aranjatului floral . Apoi am pus-o in aplicate , acasa , spre disperarea mamei caci, adunatul florilor il faceam nu doar la ” marginalis drumensis ” ( traiam la bloc ) , ci si la cimitir !

  4. 4 the judge Mai 26, 2009 la 6:59 am

    splendid! prefer salbaticia, dezordinea, haosul,😀 dar tre’ sa recunosc ca e tare frumos ce ne-ai aratat…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: