Jurnal de cuib

22 aprilie 2008

Dupa multe zile de indoiala – sa fie, sa nu fie – au fost. Sapte.

8 mai 2008

Si uite cine piuia alaltaieri. Carcotasii vor spune ca-i urat si are ciocul mare. Dar dupa doua saptamani petrecute inghesuit intr-un ou mic cat un drajeu, as vrea sa-l vad pe cel care nu ar fi flamand. Mama inca nu-ndrazneste sa-i lase de capul lor, ca daca se joaca cu chibritele si aprind casa. Si de teama sa nu-i striveasca nu a indraznit nici sa ma ia la rost ca-i deranjez. A stat nemiscata si n-a zis nici pas. Cum i-o mai fi batut ei inima saracuta.

9 mai 2008

Home alone. Implinind puii trei zile, parintii i-au considerat suficient de responsabili ca sa le lase casa pe maini. Pardon, aripi. Scandalagiul sef a preluat conducerea corului flamanzilor…

…in care i s-au alaturat fratii cu gatleje mai voinice. Si in timp ce ei casca ciocul larg asteptand viermisorii culesi de tata…

…acesta ii inghite, disperat ca nu poate ajunge la copii. Si ma uraste cu inversunare. Nu numai ca imi bag toata ziua nasul in cuib, dar gasesc si cele mai nepotivite ore, numai bine ca sa-l tin cu omida in plisc, pana cand, ca sa nu se iroseasca bunatate de prada, e nevoit s-o manance el. Si uite asa se duce pe apa sambetei cura lui de slabit. Cu poza in fata l-am putut si identifica. E pitigoi major. 😆

11 mai 2008

Pisicile astea duc vorba mai rau ca oamenii. Cateva zile si deja s-a aflat in tot satul de pui. Poze n-am, ca eu gandind bine despre toti si toate, nu pornesc de acasa pusa pe prins pisici care doar asa, din intamplare se plimba pe aleea mea. Si cum ma vad, cum o tulesc, ca si cum n-ar fi avut nici un gand marsav. You know what, cats? Stick to your mice!

13 mai 2008

Pozitia mort in papusoi. Asta-i trucul nou invatat de juniorii carora le mijeste puful pe cap si le-au dat tuleiele de pene pe aripi. Cum aud zgomote afara, cum se afunda in calti si tac malc de zici ca am si eu cutie de posta normala. Matele sunt tot mai obraznice. Azi dupa-masa una alba cu pete negre mi-a zis din priviri, dar cu impertinenta, ca n-am dreptul s-o gonesc pentru ca n-am pus pancarta cu trecerea interzisa. Si ca sa va dati seama ce de aventuri intr-o viata de pitigoi, trebuie s-o parasc si pe cotofana nimerita in gangul dintre garaj si casa vecinului. Ea macar s-a simtit si si-a luat zborul de cum mi-am pus mainile in sold.

14 mai 2008

Relatiile mele cu pitigoiul tata sunt la fel de reci. Ma priveste mustrator. Ce caut iar cu aparatul de fotografiat aici? Nu le-am facut ieri poza? Cred ca gata, intr-o zi le-au mai crescut penele? Dar n-are dreptate pentru ca da, le-au mai crescut. Spuneti si voi!

Am revenit acasa dupa amiaza, fara cheie de data aceasta. Soarele molesteste pana si vanticelul de dimineata, care piroteste undeva la umbra, ascuns de fierbinteala tremuranda. Forfota de dimineata s-a topit si ea undeva in casa de tabla incinsa. Sper ca puii sa fie zdraveni si sa supravietuiasca vipiei. De atata arsita nu le mai arde de ciripit.

16 mai 2008

Ce mai galceava m-a intampinat dimineata langa usa. Am trecut tiptil pe langa casa lor, dar erau parintii vigilenti in apropiere. Trei fluieraturi scurte si brusc s-a asternut linistea. Gata cu distractia, de-acum pricep puii limba asta pasareasca si degeaba ma descalt si umblu in varful picioarelor pe langa cutia de posta, astia-s pui ascultatori si nu ies din ciripitul mamei. Sau al tatalui.

Li se citeste maturitatea in ochii pe care i-au deschis tot de curand. Si au devenit si mai cutezatori, caci nu se mai tem cand ii vizitez, ba chiar imi si adreseaza cate o vorba doua. Dar numai cand nu au interdictie de la parinti.

18 mai 2008

Pana acum, veneam seara acasa pe straduta mea cufundata in semiintuneric si imi pocnea inima in piept de mandrie cand ajungeam la puii ce erau deja in pat, cu muschiul tras pana peste nas, sforaind incetisor. Asta in vreme ce altii umblau noaptea brambura prin copaci ca vagabonzii. Si mai si ciripeau pe tonuri frivole sa-i stie tot satul. Dar eu eram fericita ca ai mei nu-s asa, sunt pui pe care te poti baza, seriosi, studiosi, numai buni de dat exemplu. De acum insa s-a ispravit. Asta seara, desi era bezna afara si parintii i-au trimis la culcare, ei nu s-au dezlipit din fata televizorului si au mai si ascuns telecomanda si i-am auzit cum au mintit ca nu stiu unde este, numai si numai ca sa se uite la filmul ala care mai era si nerecomandat minorilor. Maine poimaine ma trezesc ca-i prinde miezul noptii pe la vreo discoteca.

19 mai 2008

Iar neintelegeri cu parintii. Ca sa nu ma vada, dimineata am ramas ascunsa in intrandul dintre casa si garaj, ascultand sporovaiala puilor. Ghinion. Exact atunci unul a zburat afara, celalalt a dat sa intre inauntru si m-au zarit. Asa furiosi nu i-am mai vazut. Mi-au pus in carca toate vinile si eu zau ca-s alba ca zapada. 😆 Mai ca nu mi-au scos ochii la propriu.

La pranz, avandu-l pe vajnicul meu aparator alaturi, n-au mai indraznit sa se ia de mine (halal viteji!) si am profitat, dupa cum se vede mai jos.

Si ce frumusei mi s-au aratat. Nu le mai iese pielea golasa si rozalie de sub nici o pana. Ei n-au nimic de impartit cu mine, ba dimpotriva, de draga ce le sunt au iesit mai multi la iveala:

22 mai 2008

Valiza cu hainele de zi, umerasele cu hainele festive, plasa cu pantofi, rucsacul cu actele, punga cu mancare, cateva cadouri culese in ultima clipa de prin casa. Am auzit fanfara si asa ne-am dat seama ca planul initial, ce includea oprirea la un magazin pentru achizitionat maruntisuri pentru cei de acasa, nu sta in picioare. E sarbatoare, ca doar de-asta plecam de azi. Dar cu toata agitatia noastra, cea din cutie o intrece.

Toti puii se itesc in prima poza cu blitul descoperit pe care le-o fac, dar o pun pe seama faptului ca s-au facut mari. Incep sa semene in sfarsit cu niste pitigoi sadea. Galbiori pe la falcute, calcandu-se unul pe celalalt, cu blegutul care nu-si cunoaste fata de spate, le zic pa si o pornesc la drum.

26 mai 2008

Abia aseara mi-am dat seama ce a fost cu poza de familie. Si-au luat ramas bun. Stiau ca pana ma intorc inapoi vor fi invatat sa zboare si-si vor fi gasit fiecare culcusul lui pe sub stresini sau prin copaci.

Am ajuns tarziu si am fost prea obosita ca sa caut inauntru. Dar lipsa oricarui fosnet atunci cand ne-am vanturat pe langa cutie carand bagajele pe drumul invers celui de joi dimineata, mi-a deschis ochii.

Au plecat una din zilele astea, fara sa scrie un bilet, daca nu de multumire, macar ca sa stiu unde sa le trimit scrisorile sosite pe adresa veche. Si au lasat cutia goala. Nu voi strica inca cuibul. Am auzit cum ca pitigoii ar cloci cam de 3 ori pe an. Sa fie adevarat?

29 mai 2008

Macar nu sunt singura ca le duce dorul. Tolanita la umbra tufelor de vis-a-vis, mata cea obraznica se intinde lenevos.

Spre deosebire de mine, ea se consoleaza repede. O pasare ciripeste voioasa pe casa vecinului, scotand-o pe loc din letargie. Potentiala prada e prea atragatoare ca sa nu-si mute rapid punctul de observatie.

(pozele cu pisica vor aparea dupa ce le descarc 🙂 )

Publicitate