Ne-am intalnit pe bordura trotuarului din fata unui pub. Avea o umbrela alba cu harta metroului londonez pe ea. N-am mai tinut minte ca-i alba. Doar umbrela si harta si mi s-a parut ciudat, cum vine asta, o umbrela cu harta metroului? L-am intrebat pe domnul Gugal si a zis ca da. O umbrela alba. Apoi s-a impiedicat de o fata cazuta(?), ranita(?) pe strada, pe care toti o ignorau. Si gata, vuuuui pe toboganul fanteziei prin usile nestiute din pereti, printre statiile de metrou netrecute pe harti. Dark, dark, dark si wonderful. Adica incarcat de minuni. Asta se petrecea in Neverwhere.
Apoi ne-am revazut in America. Sau poate altundeva, tot sub pamant. La mausoleul zeilor uitati. Cand e uitat, un zeu moare. De-acolo mausoleu, desi nu mai stiu daca el i-a zis tot asa. Si mai tin minte casa aceea veche. Un fel de atractie turistica. Intrai in ea si daca stiai drumul ajungeai la balciul cel pustiu. Turistii nu-l stiau, dar eu l-am gasit si inauntru muzica era exact ca la balci, numai cu o alunecare regulata de tonalitate, to-na-to-na-niuuuu, ca de placa valurita, pe care nu mai are cine s-o inlocuiasca. Cred ca tot sub pamant. Ciudat, n-am remarcat niciodata soarele cat am fost impreuna. Chit ca eram in vizita la American Gods.
Si in tot timpul asta, cand il paraseam, imi zambea frumos din poza. Unul dintre cei mai frumosi barbati pe care i-am vazut vreodata.
Pe Coraline am asteptat-o. S-a petrecut asa. Am auzit ca Neil are blog. I-am facut o vizita scurta, iar acolo, in cap de pagina statea ea, inca in stadiul de proiect in devenire. Cu ochii de nasturi. Sau poate totusi normali si nasturii i-a pus memoria mea mai tarziu. Ne-am intalnit abia in avionul dintre Amsterdam si Osaka, pe drumul spre NZ. Intalnire placuta, dar poate si din cauza asteptarii lungi si febrile, usor ratata. Vraja, da, dar nu la fel de puternica.
Nu ca in Stardust. Trei ani a stat cuminte si o data nu mi-a zis alege-ma pe mine. Desi are puteri magice. Uite asa si imi ridic mainile intr-un gest subit, desfac degetele si sclipicii aurii incep sa curga luminand orice fata cu un zambet. Si-l pastrezi si dupa ce cobori din corabia aeriana a piratilor condusi de piratul balerin. Cu tutu! Si-l pastrezi si cand te lupti cu vrajitoarea cea mai iscusita (Michelle, Michelle, cat mai ai de gand sa smulgi suspine barbatilor?) pentru ca uite, colo pe o stafie de lavita stau si chibiteaza stafiile celor sapte frati. Cum te-ai putea incrunta la asa o nazdrava tusa intunecata? Si dupa ce-mi cobor mainile si urmaresc daca am obtinut reactia scontata, pentru siguranta mai zic si trebuie vazut neaparat, neaparat, neaparat.
Minunat cu un strop de dark. Ne-am zis dupa ce s-a terminat. Ca filmul acela cu lumea din desene, mai stii? Cu fata aceea care se uita prin ferestrele caselor la ea in camera. Cum se poate sa-l fi uitat? Nu, nu l-am uitat si am completat cu detaliile mele, circul, sosetele, mama, intunecimea inghititoare. Numai nu mai stiu cum il cheama. Si as fi stiut daca m-as fi uitat sa vad cine l-a scris. Pai cine altul decat Neil mai poate imagina asa o lume stranie si de neimaginat? Ca am uitat de Mirror Mask e de inteles. Detaliile sunt atat de multe, de neasteptate si fascinante incat firul intamplarii iti mai scapa. Esti ca in cea mai frumoasa vacanta din copilarie. O tragi pe mama de mana si ii zici uite, uite, uite si apoi nu mai stii unde ai fost, pentru ca n-ai avut ochi decat pentru bursucul care canta la contrabas si apoi se schimbau si canta contrabasul la bursuc. Si pentru acadelele care zburau ca baloanele cand suflai printr-un tub si ai fi putut sa le mananci pe toate, dar erau prea frumoase asa plutind, asa ca iti dadeai capul pe spate si radeai invartindu-te cu luminile facand in jurul tau dungi colorate. Dar mai ales roz.
Partea din urma n-o gasiti in lumile lui Neil. Sunt niste amintiri false din copilarie, pe care nu stiu de unde le-am cules, amestecate cu intamplari si cantece recente.
Lui Neil m-am gandit sa incep sa-i urmaresc blogul. Dar ma tem ca taramul necartat al fanteziei lui ar putea sa nu aiba limite si m-as putea pierde pentru totdeauna acolo. Intr-unul din visele care nu fug cand deschizi ochii. Teribila tentatie.
Blog cu mere coapte 