Nu pot. Ii simt ieftinatatea de stamba, ma nemultumeste la fiecare infiltrare in propriile enunturi, sunt prea lucida ca sa nu-l observ imediat si totusi… Poate tocmai luciditatea e de vina. Fara impulsurile de patetism ar ramane doar un cinism defetist. Nu sunt sigura ca as mai gasi ceva care sa-mi placa la mine.
Se poate trai in dezagrement cu propria persoana?
(la cererea publicului voi incerca sa scriu mai des. la cererea mea voi incerca sa fiu mai scurta.)
Blog cu mere coapte 