Alergand sa prind din urma prezentul
am trecut prin livada cu meri
si am zabovit o vreme
asteptandu-le sa se coaca.
Alergand sa prind din urma prezentul
Alergand sa prind din urma prezentul
am trecut prin livada cu meri
si am zabovit o vreme
asteptandu-le sa se coaca.
intr-o zi, incercand cu disperare
sa evit prezentul si viitorul,
am trecut alergand
prin livada cu mere coapte…
in graba, am inhatat cateva
si am continuat sa alerg
pana cand am simtit
mirosul merilor infloriti…
ca un copil pofticios,
am muscat cu sete dintr-un mar
si am ramas sa privesc
cum lucreaza albinele…
Eh, cosmarul unora, visul altora. Ce n-as da sa ating candva viitorul cu mana. 🙂
mda, se pare ca alergam in directii complet diferite 😆 bine ca mai sunt si intersectii pe strazile astea ale timpului 😆 😉
multumesc pentru virgula! 😉
merișor. martie de zăpezi
veșminte toropitoare
nerăbdătoare tâmple de regi
zile pământene-n vise viitoare petreci
și treci
strecurându-te printre lacrimi
cu bună răbdare
scăldată-n ninsori
(mici culori impare)
de podoabe leneșe
din cărți lumești
umbriel
sufletul lumii departe-l pripești
cu ochii deschiși în alt vis
gata oricând a pleca
nu pleci
din alb răcoros
derutat de aripi îmbrăcate pe dos
nu-i mai degrabă
nici zbor
nici dor
ți-i doar de scris
vezi, m-a impresionat blogul, am încercat să traduc merele:)
foarte senzorial headerul…
gânduri bune
Multumesc pentru poezie. :hug:
cum de nu a vazut surfila discutia asta? 😯 musai tre’ sa corectez aceasta eroare! 😉
judge
multam de pont. asa ceva nu trebuia ratat, ai dreptate 🙂