De voie, de nevoie

Pe cand raul serif de Nottingham o obliga pe frumoasa Marian sa se logodeasca cu el, ca sa-i faca in ciuda lui Robin Hood, si printul John tesea si ras-tesea intrigi ca sa-i fure tronul nobilului sau frate, cu ce se ocupa acesta? Statea la inchisoare! Da, Richard Inima de Leu isi vazuse de micile lui afaceri – mai putin nobile decat ar da frumos in filme – prin Ierusalim, unde isi insurase nepotul cu proaspata vaduva a celui pe care-l acceptase, impotriva vointei, ca viitor rege al Ierusalimului si care foarte convenabil fusese ucis imediat dupa aceea. Asa ca nu-i de mirare ca toata lumea il suspecta acum de crima si nici ca intorcandu-se el acasa deghizat a ajuns sa fie arestat chiar de varul victimei, var ce nu era altul decat Leopold al V-lea, ducele Austriei. Si unde l-a inchis? In castelul din Dürnstein.

Dupa opt sute si ceva de ani, am trecut si eu pe acolo. Chiar de doua ori, prima oara am lasat bicicletele pe malul Dunarii – le incalecasem pentru a strabate distanta dintre Passau si Viena, cine face traseul isi poate trece vizita ruinei in itinerar – iar a doua oara acum, in excursia cu firma. N-am gasit nici o inscriptie lasata de rege pe vreun zid, timpul a sters tot ce a fost zugraveala, tencuiala, ba chiar si perete pe alocuri. Dar ne-am cocotat cu totii si am socializat inghesuiti in cel mai inalt punct al ruinei, cu Dunarea curgand molcoma departe sub picioarele noastre.

Excursiile astea cu firma sunt o traditie un pic ciudata in cultura austriaca. Pe vremea cand mai aplicam pentru viza de sedere, aflata in biroul amploiatului oficiului administrativ districtual – denumirea am adaptat-o eu, in original se cheama Bezirkhauptmannschaft, care mot-a-mot zice ceva de echipa principala a circumscriptiei – zambindu-i cuminte functionarului, s-a deschis usa din spatele meu si peste umar s-a intins spre acesta o mana cu o foaie. O voce umila a rostit incetisor: „stiti, as vrea sa-mi iau concediu in perioada…”. Vioi cel purta raspunderea acceptarii continuarii sederii mele in mica si frumoasa Austrie, a cautat intr-un teanc de hartii, a scos o lista, a parcurs rapid numele insirate acolo si i-a raspuns: „Numai daca vii in excursia cu firma. Te trec pe lista, da?” Si l-a trecut, probabil dupa un accept dat din cap cu inghitit in sec.

La noi nu exista acest santaj direct. Dar presiunea se face simtita in relatiile cu cei de sus. Sustragerile de la activitati comune nu este privita cu ochi buni. Pune sub semnul intrebarii capacitatea angajatului de a lucra in echipa. Capitol la care noi, toti ne-austriecii, suntem oricum deficitari si asta nu din cauza subiectivismului celor ce fac aprecierile. Pur si simplu ne e greu. Unora pentru ca sunt de felul lor lupi singuratici, altora pentru ca nu inteleg ritualul vorbelor marunte aruncate de la unul la altul peste mese intinse si cu un pahar in fata, iar celor ca mine pentru ca nu ne gasim un locsor comod in limba germana.

Avem colegi exceptionali. Amabili, inteligenti, unii dintre ei foarte prietenosi chiar, dar fiecare strain nou venit in firma pateste acelasi lucru. La inceput i se vorbeste in limba engleza, careia pe ce trece timpul i se erodeaza pelicula de lac anglica lasand tot mai mult la iveala substratul pur saxon, pana se ajunge la unul dintre dialectele cele mai curate vorbite pe plaiuri alpine. Nu exista decat bunavointa in aceasta transformare. Colegii nostri vor sincer sa ne ajute sa invatam limba locului, sa ne integram mai usor. Ce nu baga ei de seama insa e trezirea complexelor ce dormisera atat de profund pana la actul lor caritabil. De la un nivel acceptabil de engleza, in care ne aflam si fata de ei pe pozitii cat de cat egale, ne afundam in complexitatea unei limbi in care nu avem sansa de a ajunge sa ne exprima asa cum se exprima ei. Din doua dictionare limbamaterna – engleza, rudimentare, dar cu la fel de multe pagini, ne trezim ca stam in fata dictionarul explicativ al limbii germane – ei, cu un ghid de conversatie limbamaterna-german scos la o editura fara prestigiu – noi. Handicap pe care eu nu-l pot ignora si atunci prefer sa mai mult tac.

Excursia cu firma, petrecerea de Craciun si alte ocazii de legat prietenii cu colegii de firma, sunt lipsite de valoarea relaxanta pe care o au pentru ei, de fapt sunt la fel de obositoare ca si un meeting cu clientul, dar de voie, de nevoie, spun prezent la fiecare dintre ele. Am sperat ca macar sa facem ceva aventuros. In lista de propuneri fusese si o excursie la un parc cu sfori intinse prin copaci pe care ar fi trebuit sa transpiram si unde macar aveam garantata revarsarea de adrenalina urmata de valul ulterior de endorfine. A fost cat pe-aci. Am votat democratic si surpriza alegerea mea a avut cele mai multe voturi. Din pacate la egalitate cu o alta. Si din pacate seful nostru nu e sef destul. Desi alesese aventura, a zis treaca de la el, mergem la degustat de vinuri. Dupa ce ne suim pe ruina.

Pana la urma n-a fost chiar atat de rau, iar vinurile degustate, putintele cate au fost, mi-au dezlegat si limba impiedicata de obicei in succesiunile nesfarsite de consoane. Intre ruina si degustare, ne-am oprit si la un Gasthaus unde am mancat cele mai bune galusti umplute, iar apoi la Loisium, o sursa inedita de venit a unor podgoreni de pe langa Krems. Un muzeu modern, interactiv, centrat in jurul producerii vinului. Pentru edificare, click pe slide-ul de mai jos.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

14 Responses to “De voie, de nevoie”


  1. 1 doctor demonicus-sabbaticus Octombrie 14, 2009 la 10:17 pm

    pin:
    Pana sa comentez- si am niste idei😀 am un mic concurs.

    De ce ascult eu asta fara pauza de cateva zile:


    😀

    Hint. It has a lot to do with a certain monster/movie director😀

  2. 3 doctor demonicus-sabbaticus Octombrie 15, 2009 la 7:38 pm

    pin:
    Mai danez ca el rar gasesti😀

  3. 4 anowen Octombrie 18, 2009 la 4:11 pm

    si iti vine sa canti sha la la la la la! suna mai degraba a racnet. vocea ti-e ragusita, dar nu conteaza. conteaza doar sa poti sa spui destul de tare, asa incat toti sa te auda. sha la la la la la! lumea intoarce capul. nebun! dar pentru tine e bucurie. noaptea ti se pare prea scurta. si-o tii tot asa! o tii de mana. si mergi cu ea alaturi.😀

  4. 5 pinguilde Octombrie 18, 2009 la 4:20 pm

    doc
    Eu asteptam comentariul. Uitasem ca intrebarea suna de ce.😀
    Pentru ca ai vazut un film?

    ano
    Cu doc vorbesti, asa-i? Caci sa ne intelegem. Vocea mea nu-i ragusita.😆
    Si nici cu ea de mana alaturi nu merg, dar asta macar nu-mi ruineaza reputatia.😀

  5. 6 pinguilde Octombrie 18, 2009 la 6:08 pm

    doc
    Vezi ca am pus inca o poza de-a favoritei tale. Am ales-o cu grija, cu speranta ca iti va placea.😀

  6. 7 doctor demonicus-sabbaticus Octombrie 19, 2009 la 12:55 am

    pin:
    Am vazut Antichrist al lui Lars, evident😀
    Unde e draguta de dansa? Nu o vad!:(
    Bey, tu ai de gand sa ajungi la Vancouver pentru jocuri? Nu stiu de ce te intreb. Ziceai ceva de o vacanta si un ferryboat. Eu cand aud ast ama gandesc automat la Vancouver😀

  7. 8 doctor demonicus-sabbaticus Octombrie 19, 2009 la 1:08 am

    pin:
    Si ca sa comentez la textul tau. Nu am muncit in viata mea intr-un birou, echipa, colectiv, team, hoarda, trib etc. Singurul contact cu asa ceva a fost pe la conferinte. Acolo insa am cautat si gasit niste indivizi cu care am fugit la diverse bauturi alcoolice sau non-alcoolice ( ceai sau cafea cand era vorba de musulmani+ conversatii libere si uneori interesante.

    Pot insa sa comensurez presiunea corporativa. Are o logica pragmatica in spate si un pattern usor decelabil. E un fel de role play drama😀 E foarte adevarat ca roamanii in special si est-europenii in general au dificultati sa se raporteze pozitiv la asa ceva. Avem o intreaga istorie bazata pe represiunea colectivelor. E greu sa uitam asa de repede. Trebuie insa sa invatam si tipul asta de solidaritate corporativa. No one is alone.😀 Zic asta mai mult ca sa-mi fac curaj pentru ce o sa urmeze pentru mine😀

  8. 9 pinguilde Octombrie 19, 2009 la 4:04 pm

    Draguta de dansa e la locul ei.🙂

    Pe ce pozitii te afli fata de Antichrist?

    La comentariul pe subiect, nu stiu ce sa zic. Se practica acum si in Ro. Exista o doza mare de artificialitate si superficialitate in astfel de intruniri „colegiale”. Pe vremea cand eram inca la institut, in partea oamenilor de stiinta, cei pe care ii gaseai acolo la ore imposibile, exista o solidaritate aparuta natural. La un moment dat se formase chiar un nucleu foarte strans de prieteni. Dar era bazat pe afinitati comune, pe situatii asemanatoare si pe egalitarismul erorilor limbii folosite, straina pentru toti. Acolo austriecii locali nu aveau acces din cauza programului lor. Fix; intre 9 si 4. Sau 5, dar fara posibilitatea de a trece prin birouri la 7-8 seara sa intrebe care vine la cina? Sau sa ia o decizie spontana, hai la Chriskindlmarkt. In firma nu merge. Lumea sta la birou doar strictul necesar, glumele se fac dar ne sunt interzise noua din cauza accentelor ce lasa limba germana de nerecunoscut si uite-asa…🙂

    Efortul pentru socializare mi se pare prea mare pentru ce primim in schimb.🙂
    Mie si aparent si ceilorlalti ca mine.

    Adeseori se pune neintegrarea imigrantilor fie pe reaua lor vointa, fie pe cea a primitorilor, care confunda integrarea cu asimilarea, precum si pe prejudecatile lor. Aflata chiar la mijloc, mi se pare mult mai nuantata situatia. Si mai lipsita de notele astea extreme cu contururi foarte clare.

  9. 10 doctor demonicus-sabbaticus Octombrie 20, 2009 la 12:14 am

    pin:

    Lars von Trier is the anti-Tarkovsky, as the Antichrist is, well, the anti-Christ😀

  10. 11 windwhisperer Noiembrie 6, 2009 la 1:26 am

    hello pin , der die das !
    cum sa nu te confuzeze?? cand „fata” e de gen masculin 😉
    xxx,j
    ps: am fost informata : Edit a fost selectionata!…
    Whisler scrie pe fruntea ei :):)

  11. 12 pinguilde Noiembrie 9, 2009 la 12:17 pm

    windy
    Chiar atat de orbi nu-s nici nemtii. Aici fetele sunt neutre.😉

  12. 13 windwhisperer Noiembrie 10, 2009 la 3:38 pm

    daa??? hmmmm, deci tot …altfel 😉

  13. 14 Cazare pensiuni Aprilie 25, 2011 la 10:22 pm

    Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: